Recomandare de poezie: Leonard Ancuța

Când am hotărât să lansez acest pseudoblog de literatură şi artă, în clipa când s-a pus problema să scriu un prim articol despre un poet român, numele lui a răsărit în mintea mea cu un firesc copleşitor – pur şi simplu am ştiut că voiam să încep cu el. Şi pentru că a acceptat, citez „în speranţa că vor fi descuiate şi alte uşi/minţi în care nu neapărat poezia mea, ci în general setea de frumos să pătrundă”, iată-mă vorbindu-vă acum de Leonard Ancuţa.

Nu mă înţelegeţi greşit – Leonard Ancuţa nu e doar poet, e şi prozator, autorul a două romane („Control” şi „!nfernul”) şi un volum de povestiri neorealiste („join’t”). Dar poezia atât de dragă mie ca formă de exprimare artistică e cea prin intermediul căreia am făcut cunoştinţă cu el, şi cumva asta mi l-a apropiat enorm sufleteşte.

Nu mai ţin minte exact cum am aflat de el, sau datorită cui, dar este unul din oamenii de care oricând aş fi aflat, n-ar fi fost suficient de curând. Asta pentru că, după ce l-am cunoscut, i-am citit poeziile, şi atunci mi-a fost ciudă pentru timpul irosit necunoscându-l.

Ca să îmi înţelegeţi mai bine reacţia, iată doar o mică frântură din creaţia lui:

69 de poeme de dragoste

25. zilele trec una după alta. se rotesc:
mai întâi luni apoi marţi şi iar aşa.
se rotesc şi noi ne rotim odată cu ele.
trecem prin aceleaşi timpuri prin aceleaşi
locuri trecem prin aceleaşi crăpături
şi tot ce se întâmplă celorlalţi şi nouă.
fie că dragoste fie că tristeţe patimă
sau durere. fie că e înfrângere fie că e
victorie nu e nici o eliberare.
ne repetăm ca rândunelele primăvară.
ne repetăm ca limbile unui ceas.

(© 2013 Leonard Ancuţa, fragment din „69 de poeme de dragoste”, Herg Benet Publishers)

Nu o să vă vorbesc acum nici despre anii lui de formare, nici despre greutăţile prin care a trecut – pentru că până la urmă toate acele lucruri s-au contopit şi şi-au lăsat amprenta asupra creaţiilor lui, şi până la urmă asta e ceea ce contează. Cât la sută este meritul boemiei asumate a autorului şi cât meritul naturii care i-a înscris în ADN capacitatea de a transforma secundele trăite în texte cutremurător de vii, nu aş putea spune. Ce pot spune însă este că limbajul lui Leonard e limbajul unui om căruia nu îi e teamă de cuvinte, de puterea lor. E limbajul unui poet conştient de maturitatea gândurilor şi sentimentelor sale, întrupându-le fără frică în vorbe, în scris, materializandu-le cu aceeaşi naturaleţe cu care ar muşca dintr-un măr. Ca să îmi întărească părerea, autograful autorului stă pe prima pagină a celor „69 de poeme de dragoste”: „o carte în care am trăit de 69 de ori”. Şi sunt absolut sigură că aşa este!

Leonard Ancuța

Leonard Ancuța

Pagina lui personală este http://batranutragator.wordpress.com/, şi vă recomand din tot sufletul să o vizitaţi şi să aflaţi mai multe despre el! Iar cărţile lui se pot achiziţiona de pe pagina http://www.libraria.hergbenet.ro/carti/autor/leonard-ancuta.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s