Nu doar handmade: Lulutu Geller şi TransFormator

Lulutu Geller

O să spargem gheaţa de la capitolul “Arte aparte” cu o persoană care mie mi-a încântat inima de la “prima vedere” a creaţiilor ce îi ies din mâini, atât ca fotograf cât şi ca designer de bijuterii handmade. Azi ne bucurăm de prezenţa ei aici în cea de-a doua calitate a sa – şi ca să nu mai lungesc mult prezentarea, daţi-mi voie să vă fac cunoştinţă cu Lulutu Geller, a.k.a. Raluca Dumitru.

În primul rând, handmade sau artizanat? Şi de ce?

Cu siguranţă, handmade. Artizanatul ţine de meşteşugurile tradiţionale, variază foarte puţin materialele şi rămâne fidel metodelor originale, pe cât posibil. TransFormator e despre schimbare, despre inovare, aproape tot ce nu este artizanatul.

Vezi legături între arta handmade de acum din România şi artizanatul poate mai puţin cunoscut din trecut?

Cei mai mulţi pe care îi ştiu în domeniul ăsta s-au apucat de făcut lucrurile pe care le fac pentru că au avut nevoie de ele şi n-au avut de unde le lua. Totul porneşte de la mine şi nevoile mele. Abia după ce un obiect mi-a folosit mie îl prezint publicului. De fapt, îl prezint publicului în timp ce-mi foloseşte mie şi, astfel, observ reacţiile în timp real.

Cât la sută din ce faci consideri că e artă şi cât “altceva”? Orice ar însemna “altceva” pentru tine.

Am învăţat la facultate că arta e ceva foarte greu de definit şi recunoscut. N-aş îndrăzni să numesc munca mea “artă”, dar alţii au făcut-o. Sigur, e îmbucurător când se întâmplă şi îmi hrăneşte ego-ul, dar ca eu să pot spune că fac artă, ar trebui, înainte de toate, să mă pot numi artistă. Ori, asta îmi e peste mână. La fel cum pedalez toată ziua, dar nu mă pot numi ciclistă.
Categoric, TransFormator este altceva. Nu ştiu, încă, ce.

Materialele tale de lucru de bază sunt ceva mai neobişnuite faţă de ce folosesc alţi designeri de handmade. Acum urmează întrebarea clişeu: de unde şi până unde piuliţe şi şaibe?

Înainte de piuliţe şi şaibe, foloseam mărgele, ca tot omu’. Ba, chiar, îmi făceam mărgele din carton, pe care le tratam ca să reziste la apă şi alţi factori. Acum câţiva ani, căutam ceva într-un dulap şi am dat peste o cutie cu cuie, şuruburi, piuliţe şi şaibe, vechi de mai bine de 20 de ani, cât probabil că stătuseră acolo, nefolosite, după divorţul alor mei. Le-am păzit câteva luni, tot încercând să-mi dau seama la ce le-aş putea folosi. Cred că primul colier a venit tot de nevoie, pentru o rochie căreia îi lipsea ceva. Atunci mi-am dat seama că pot folosi genul ăsta de material şi priceperea asta m-a eliberat, cumva. Tot ce vedeam în jurul meu a căpătat noi semnificaţii. Puteam folosi orice, în orice scop. Am început să combin tehnicile convenţionale, pe care deja le foloseam, cu noile materiale şi mi-a plăcut la nebunie. Mai nou, lucrez cu lanţuri de bicicletă, pe care le reciclez integral.

Tu mai ai o latură artistică pe care o explorezi de ceva mai mult timp, din câte ştiu eu. Au existat vreodată legături sau influenţe între designul de podoabe handmade şi fotografie?

Au existat, există şi vor exista în continuare. La început, unilateral, foloseam fotografia pentru a pune în valoare bijuteriile şi asta m-a ajutat să îmi dezvolt tehnica foto. Recent, plănuiesc bijuterii care îmi vor întregi fotografiile. Dar nu pot spune mai multe, deocamdată.

Ce reflectă bijuteriile (pentru că până la urmă sunt nişte bijuterii, indiferent de materialul din care sunt confecţionate) care îţi ies din mâna?

În primul rând, reflectă lumina. Apoi, reflectă personalitatea şi garderoba mea. E felul în care reuşesc eu să mă exprim, masca pe care am ales-o. Continui să cred că bijuteriile sunt o expresie a individualităţii. E puţin surprinzător când cumpărătorii nu vor să modifice nimic la colierul pe care şi-l doresc şi consideră că îi reprezintă în aceeaşi formă în care mă reprezintă pe mine.

Există o poveste în spatele fiecărei podoabe pe care o creezi – sau cel puţin aşa cred. Care este cea mai interesantă din punctul tău de vedere şi de ce?

De cele mai multe ori, pornesc din insomniile mele. Stau întinsă în pat, noaptea, şi mă las să zburd. Dintr-o dată, când mai am puţin şi adorm, de după un gând despre o livrare sau ceva ce am uitat să fac, ţâşneşte câte o combinaţie aparte de materiale, eu mă ridic să fac schiţa şi e gata şi somnul. Cea mai interesantă rămâne tot cea a primului colier sau, mai degrabă, a primelor piuliţe cărora le-am schimbat rostul.

Ai fost conştientă probabil tot timpul de doza de inedit din spatele creaţiilor tale. A contat vreodată posibilitatea ca acestea să nu „prindă la public”?

Posibilitatea e atotprezentă, dar irelevantă. În primul rând, lucrez pentru mine, dintr-o pornire puţin cam egoistă. Bijuteriile mele mă reprezintă pe mine şi stilul meu. Din cauza asta ofer oamenilor posibilitatea de a schimba detaliile accesoriilor pe care le vor, pentru a le ilustra cât mai bine personalitatea. Purtându-le eu, aflu şi dacă vor “prinde la public” şi îmi dau seama dacă e o idee bună să le pun la dispoziţia tuturor.

Dacă nu ar exista absolut nicio limită în ceea ce priveşte obiectele/materialele pe care să le TransFormi în bijuterii, care ar fi cea mai excentrică podoabă care ar lua naştere din mâinile tale?

Mie-mi place tot ce are legătură cu bicicletele. Pe lângă bijuterii, eu joc şi rolul curierului pe bicicletă, prin Bucureşti. Pentru că, mai nou, bicicletele sunt considerate accesorii şi fetele defilează cu ele prin oraş şi pe la evenimente, iar eu am dezvoltat o pasiune inimaginabilă pentru pedalat, mi-am zis că ar fi frumos din partea mea să fac un cadru de bicicletă în stilul Art Nouveau, cu detalii florale delicate. Vreau să fie fidelă stilului, dar complet funcţională şi, cu putin noroc, şi uşoară. Şi aş face-o cadou celei care mi-a făcut cadou bicicleta care mi-a deschis apetitul pentru pedalat.

TransFormator al tău sau tu al TransFormatorului?

Mai degrabă “Eu, TransFormator”.

Mulţumim mult că ne-ai răspuns la întrebări!
Iar dragii noştri cititori sunt invitaţi să afle mai multe despre tine şi creaţiile tale de pe paginile:
http://www.breslo.ro/Shop/lulutugeller,
https://www.facebook.com/GellerWear
sau
http://raluca-dumitru.daportfolio.com/