Reciclarea clasicului în viziunea lui Andrei Tudoran

This slideshow requires JavaScript.

Când mi s-a vorbit de tine (în termeni foarte elogioşi de altfel) primul lucru pe care l-am făcut, evident, a fost să mă documentez în ceea ce te priveşte, ca să ştiu cum să conduc acest interviu. Primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost proiectul “Internet mythologies”, şi recunosc că am fost mai întâi intrigată şi apoi foarte plăcut surprinsă de conţinut şi de implicaţiile lui, aşa că prima mea întrebare va fi legată exact de acesta. Cât de confortabil te-ai simţit punând tradiţia să se intersecteze cu modernitatea într-un fel atât de nonconformist?

Proiectul Internet mythologies debutează cu 5 picturi care au constituit lucrarea mea de disertație, cărora li se adaugă incă 3, ulterior acestui moment.
Acest demers artistic se situează evident intr-o zonă critică, și într-adevăr poate intriga destul de usor. Nu îl consider însă șocant. Vulgaritatea cotidiană (vulgarizarea accentuată a României zilelor noastre) este, în opinia mea, mult mai respingătoare.
Asocierea tradiției picturale cu imagini ce cuprind tente pronunțat erotice este o raportare ironică. Eu încerc doar să pun în discuție gratuitatea cu care ne este livrat acest tip de informație vizuală.

Citând din prezentarea lui, proiectul cuprinde „reciclări postmoderne ale unor picturi foarte cunoscute”. Termenul de „reciclare” implică, de cele mai multe ori, ideea de „perimare” – care însă nu e actuală în cazul lucrărilor pe baza cărora ai creat proiectul („Eros” al lui Caravaggio, „Naşterea Venerei” a lui Botticelli, „Carul cu boi” al lui Grigorescu, etc.) De ce ai ales să foloseşti acestă exprimare în loc de, să zicem, „confluenţa clasicului cu modernul”? Sau orice altceva.

Pentru că asta este efectiv. Reciclare de tip postmodern a unei tradiții culturale. O exprimare de tipul ,,confluența clasicului cu modernul” este, în opinia mea, contrară ironiei și atitudinii critice pe care actul meu pictural mizează.

Surpriza celor care ţi-au vizionat expoziţia trebuie să fi fost evidentă. A fost însă şi pozitivă?

Uneori am auzit comentarii faine.
Cel mai amuzant a fost sa plimb una din lucrări prin Bucureștiul contemporan. Fluierături, chiuieli; cât ceri pă el mânca-ți-aș ?

Un alt proiect din care ai făcut parte, de asemenea de o natură inedită, este „Hap după dulap” – Pictorii huligani. Ai putea să ne vorbeşti puţin despre cum a luat naştere ideea din spatele acestei expoziţii?

Păi a venit la mine un prieten, Dragos Bojin.
Mi-a spus ca are un spațiu (s-a nimerit să fie în timpul nopții albe a galeriilor) și mi s-a adresat : “Bă Andrei, hai mă să facem o expoziție mai de golăneală așa !”
HAP DUPĂ DULAP… a fost o expoziție în 3 : Dragoș Bojin, Mircea Dragomirescu, și subsemnatul. Titlul este evident ironic și cu accepțiuni și tente multiple.
La nivel plastic s-au legat binișor lucrurile. Ei au propus o pictură nervoasă, expresionistă, eu am venit cu niște lucrări în nota celor din internet_mythologies: un realism ludic, cu inspirațiuni computeristice.

Întâmplător am văzut pe pagina ta de Facebook o fotografie în care esti surprins, după cum spui tu, pregătind „Hap dupa dulap 2”, alături de prietenii şi colaboratorii tăi. Să ne aşteptăm, aşadar, la o serie pe acelaşi tipar?

Da, cel mai probabil vom mai face o expoziție HAP DUPĂ DULAP…  de Sfântul Andrei

Unde se termină clasicul din tine şi unde începe modernul?

La pauză. Când se schimbă porțile.

Cât la sută din mesajul creaţiilor tale este explicit şi cât la sută este subînţeles?

Depinde de lucrări. În ultimul timp am renunțat la încifrări pseudo-simbolico-filosofice. Cele pe care le-am pus în discuție în acest interviu sunt foarte explicite, consider eu.

Cel care m-a trimis la tine a spus că, după părerea lui, eşti „următorul Grigorescu”. Trecând peste complimentul în sine, există vreun pictor anume (nu neapărat român) de care ai vrea să te apropii? Nu pe care să îl copiezi (departe de mine această idee), ci care, mai presus de timp şi spaţiu, să îţi fie, să zicem, „mentor”. Şi de ce?

Sunt mai mulți pictori care-mi plac.
Fac o listă cu cei din top 10 all the time, si o iau cronologic:
Botticelli, Velasquez, Caravaggio, , Corneliu Baba, Antoni Tapies, Francis Bacon, Neo Rauch, Justin Mortimer, Adrian Ghenie, Mathias Weishcer.

După cum probabil ai aflat, pagina noastra se concentrează asupra creatorilor români, în principiu tineri, dar nu numai. Eşti român prin naştere – te simţi român şi ca structură interioară?

Da, mă simt foarte român! Încerc, totuși, să-mi înfrânez pornirile naționaliste, așa că mă opresc aici la această întrebare.

Există vreun punct unde artistul Andrei Tudoran încetează să mai fie artist şi rămâne doar omul Andrei Tudoran?

.

Mai presus de orice altceva ce ţi-ai dori să înţeleagă din creaţiile tale cei care le privesc?

Că nu sunt niște peisaje cu braduți și bărci sau carpete și că n-au nevoie de ramă. Măcar atât, și e perfect. Bafto delo delo!

Andrei Tudoran

Andrei Tudoran s-a născut pe 1 octombrie 1987 în Slatina, în prezent trăind şi lucrând în Bucureşti. A urmat pe rând cursurile Liceului de Arte Plastice „N.Tonitza” din capitală, apoi Academia de Arte Frumoase din Poznan, Polonia, printr-o Bursă Erasmus, a devenit licenţiat al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, secţia Pictură, aceeaşi secţie unde şi-a susţinut şi Masteratul, iar în prezent este doctorand în arte vizuale la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti. În 2010 a devenit Asistent Universitar la secţia Pictură a aceleiaşi universităţi şi membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

Expoziţii personale:

  • octombrie 2012 : ”Internet mythologies” – Colaj Cafe, Brașov
  • iulie 2010 : “Purificări Nocturne” – Atelier 35, Bucureşti

Expoziţii de grup:

  • mai 2013: “HAP DUPĂ DULAP“, gALERIA PENTRU O NOAPTE, Bucureşti
  • mai 2013: “ZECE PLUS+“, Centrul Artelor Vizuale, Bucureşti
  • februarie 2013 : ”Dintr-UNA” – UNA Galeria, București
  • octombrie 2012 : ”Art’ober”, Centrul Artelor Vizuale, Bucureşti
  • septembrie 2012: ”Arte în Bucureşti” – Centrul Artelor Vizuale, Bucureşti.
  • mai 2012 : ”Unarte’012” – Muzeul de Artă, Cluj-Napoca
  • ianuarie 2012: “11+“, Centrul Artelor Vizuale, Bucureşti
  • septembrie 2011: “Feminitarte“ – Galeria Art Yourself, Bucureşti
  • iunie 2011 : “3+2=?” – Casa Robescu, Bucureşti, NAG 6
  • aprilie 2011 : ”Unarte’011” – Universitatea de Arte “G. Enescu”, Iaşi
  • ianuarie 2011 : “Upload” , Galeria “4:20”, Bucureşti
  • mai 2010 : “Atelier în tranziţie 3” în cadrul Nopţii Galeriilor – Galeria Artis, Bucureşti
  • mai 2010 : Expoziţie în cadrul licitaţiei Gold Art – Galeria Apollo, Bucureşti
  • aprilie 2010 : “Unarte’010” – Galeria Facultăţii de Arte din Timişoara
  • decembrie 2009 : “Corp 2” – Centrul Artelor Vizuale, Bucureşti
  • octombrie 2009 : “Corp” – Centrul Artelor Vizuale, Bucureşti
  • iulie 2009 : “Watumi Festival and Fringe” – Teatrul “Sică Alexandrescu”, Braşov
  • martie 2009 : “Cer şi Pământ” – Centrul Artelor Vizuale, Bucureşti
  • decembrie 2008 : “Crize” – Galeria Nouă, Bucureşti
  • martie 2008 : “CORP -n- CROP” – Centrul Artelor Vizuale, Bucureşti
Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s