Dragoş Stoica: fotografia – un mod de viaţă

Dragos Stoica

Dragos Stoica

Privind albumele de fotografie ale lui Dragoş Stoica, am înţeles un lucru: pentru el fotografia nu este un hobby – este un mod de viaţă.

Deşi o întrebare care ar putea să ne treacă prin minte este: “care ar fi categoria sa favorită?”, aş putea spune că din operele realizate de acesta nu îţi poţi da seama de acest lucru. Pasiunea se simte în fiecare apăsare a butonului declanşator şi pare că în “timpul de expunere” stau toate ingredientele unui rezultat perfect: un subiect interesant, balansul de alb care este atât de important în coloritul unei fotografii şi totodată şi focusul. Nu o să vă încarc cu termeni specifici – pentru asta sunt mii de tutoriale pe internet, însă vreau să evidenţiez că tehnica reprezintă doar o mică parte din rezultatul final pe care îl afişează Dragoş.

R.I: După ce am “răsfoit” albumele de fotografie pe care le ai pe Facebook, am realizat că pentru tine fotografia este un mod de viață. Povestește-ne te rog cum și când ai început. De ce fotografie si nu altă artă?

D.S: Fiecare are o chemare, o înclinaţie spre o “felie” anume din tort. A mea se pare că a fost în cele din urmă fotografia. Am moştenit şi din familie şi gene artistice şi tehnice. Tot în familie am văzut şi am pus mâna pe primele aparate pe film. Dar o hotărâre puternică pe această direcţie am luat-o undeva pe la 14 ani. Am evoluat încet căci nu erau finanţe de filme şi scule, aşa că am aşteptat era digitalului să pornesc mai la galop.

R.I: Ce tip de fotografie te caracterizează și de ce? (portret, de peisaj, de eveniment, etc)

D.S: Personal consider că un fotograf trebuie să încerce cel puţin la început să fie complet. Să încerce toate felurile şi genurile, să lucreze, să înveţe să se descurce bine în toate. În timp sigur se va contura o anumită preferinţă. Pentru mine e clar că natura şi lumea la nivel mare este ceea ce mă atrage. Oamenii cel mai puţin. Cel puţin în ipostaze controlate şi regizate. Natura este frumoasă în însăşi imperfecţiunea ei, nu e frustrată, complexată, nu se stresează că nu are sânii suficient de mari, că azi are coşuri, că nu are nasul perfect, etc.

1150359_416523011801585_1481003040_n

R.I: Există fotografi care au cochetat și cu latura video. Te gândești să încerci/ai încercat să treci de partea cealaltă a camerei, însă de data aceasta a celei de filmat?

D.S: Deocamdată nu. În viitor poate, nu se ştie niciodată. În nici un caz nu îmi displace. Oricând mi-ar plăcea un scenariu, o regie…

R.I: Există sacrificii de dragul unei fotografii reușite? Care a fost cel mai greu moment pe care a trebuit să îl depășești pentru a ajunge la rezultatul dorit?

D.S: Sacrificii există mereu. Nimic excepţional nu se poate realiza fără multă muncă. Nopţi, frig, foame, ochi obosiţi în vizor, în ecrane, sute de ore de citit, de exersat, sacrificii financiare, maşini vândute pentru scule foto, credite la bancă…

R.I: Am observat că ai fost prezent și la evenimente unde ai realizat fotografii. Spune-ne un moment haios pe care l-ai întâmpinat.

D.S: Evenimentele sunt de multe feluri. Sportive, oficiale, petreceri etc. Momente haioase sunt peste tot. Mai ales la o nuntă, un botez. Cineva nu e îndemânatic, cineva cade, cineva greşeşte, cineva e aiurit …

R.I: Ce loc din România și ce anotimp îți stârnesc cea mai mare inspirație?

D.S: TOATE! Sunt atât de multe lucruri minunate în lumea asta şi România e un loc de excepţie, încât mi se pare imposibil să ai ceva ANUME PREFERAT! Să zicem că iarna, dacă nu e zăpadă, e mai sec, dar şi când ninge şi e superb cu pătura de alb peste tot…Fiecare loc, fiecare moment, fiecare clipă poate să sclipească excepţional…totul e să vezi, şi ca imortalizor de momente să mai şi apeşi un buton când trebuie.

R.I: Vorbind despre România, crezi că arta fotografică este suficient de promovată față de alte țări? Ce lipsește?

D.S: Nu e deloc promovată. Câţi fotografi români de înalt prestigiu, consacraţi internaţional, difuzaţi în media, recunoscuţi, premiaţi cunoaştem? Cum pot eu să am o şansă din România să ajung oriunde cu munca şi talentul meu? Aş vrea la National Geographic, de exemplu. Cum? Lipseşte ce lipseşte peste tot, dar mai ales la noi: educaţia, bunul simţ, calitatea, promovarea corectă a valorilor. Dreptatea şi civilizaţia. Prea multe pile, prea multă şpagă, prea mulţi pricepuţi la toate, prea puţini profesionişti.

R.I: Ce stereotip detești atunci când vine vorba de fotografie? Există clișee fotografice care țin în loc actul de creație?

D.S: Nu pot să spun că detest ceva. Sigur că există clişee. Dar toţi trecem prin ele. De când începem şi cât învăţăm. Iar de învăţat, învăţăm mereu. Niciodată nu ne oprim. Nu mai sunt la începuturile fotografiei acum să zicem 200 de ani. E greu să vii cu ceva genial de nou. Radical, revoluţionar. Probabil orice idee îţi vine a mai făcut cineva ceva cel puţin similar înaintea ta. Dar asta nu înseamnă că ne oprim, sau renunţăm.

R.I: Când e prea mult atunci când vine vorba de editarea unei fotografii? 

D.S: Cum totul e subiectiv într-un astfel de domeniu şi aici vor interveni părerile, interpretările, gusturile şi gândirea fiecăruia. Totuşi, când ne îndepărtăm prea mult de realitate, devine uneori supărător. Trebuie să înţelegem că orice percepem e decriptat şi interpretat de creierul nostru, de mintea noastră, care funcţionează pe baza experienţelor şi a modelelor învăţate şi stocate în memoria noastră de mici. Psihologia şi felul în care mintea şi gândirea noastră funcţionează este evident implicată în orice. Dacă “ochiul” e “lovit” de o denaturare prea exagerată a unei imagini pe care el în mod firesc ar vedea-o altfel, o să ţipe că e prea mult.

R.I: Ce mesaj vrei să transmiți printr-o fotografie? Care e reacția pe care o cauți atunci când lucrările tale sunt privite?

D.S: Te apuci de fotografie că să transmiţi mesaje, să cauţi o reacţie ? Nu. Ca orice în viaţă, dacă se duce spre excepţional, e pentru că o faci din pasiunea, din tot sufletul şi fiinţa ta. Că îţi face ţie plăcere să o faci. Pentru că te face fericit, pentru că atunci când practici lucrul respectiv te simţi mai liniştit, mai împlinit. Pe urmă împărtăşeşti şi cu alţii, şi unii simt ca tine, alţii diferit, iar altora nu le place. Tu, fotograful, simţi ceva la o imagine, privitorii ei apoi în felul lor, unic pentru fiecare în parte. Sigur că se realizează fotografii special pentru a transmite mesaje şi a se obţine anumite reacţii. Vezi foto-jurnalismul de război să spunem, şi aşa mai departe.

R.I: Consideri că o fotografie poate transmite “o mie de cuvinte?” Și dacă da, arată-ne te rog o fotografie din portofoliul tău care îți este cel mai aproape de suflet.

D.S: O fotografie poate să transmită un roman întreg, poate să te îngheţe în loc, poate să te facă să plângi, să vrei să zburzi de fericire, cam ce poate să facă o viaţă întreagă cu tine. Pot să vă arăt mai multe…:)

R.I: Atunci când nu este în spatele aparatului foto, cum îi place lui Dragoș Stoica să-și petreacă timpul liber? Ce alte hobby-uri mai ai?

D.S: Mult sport, am o înclinaţie puternică spre stilul sănătos de viaţă, pentru că vreau să trăiesc mult, ca să pot fotografia cât mai mult, să pot iubi cât mai mult, să pot vedea cât mai mult din universul ăsta :). Muzica este de asemenea un musai pentru mine în viaţa mea. Nu dezvolt mai mult, pentru că aici vorbim de fotografie. Poezia, filmul…musai comedia, umorul, cred că o să îmi fac curaj şi o să mă apuc într-o zi de stand-up…:)

544181_352264308227456_1958311148_n

R.I: Există un “plan fotografic” pe care încă nu ai reușit să ți-l îndeplinești? O locație anume în care să ajungi, sau un stil de fotografie pe care îți dorești să îl abordezi?

D.S: Ooo, dar câte nu sunt. Milioane de planuri şi de locuri în multe dintre care nici nu voi reuşi să ajung în viaţa asta din păcate, pentru că e imposibil fizic, ca timp… Nu există limite, o listă finită…

R.I: Care este fotograful care te inspiră dintre marii fotografi și de ce?

D.S: Nu sunt adeptul căderii în admiraţie pentru nimeni, pentru nimic. Nu este nimeni un zeu şi nimeni nu este un geniu suprem, absolut. Am admirat şi voi admira milioane de fotografii ale altora, pentru că aşa şi înveţi şi progresezi şi îţi faci experienţă, etc. Dacă ar trebui să dau nume, ar fi o listă imensă de fotografi ale căror lucrări îmi plac. Este irelevant.

R.I: Ce planuri ai pentru “aparatul foto” pentru 2014?

Să fie cel puţin la fel de ocupat ca şi până acum, să mă ajute să surprind alte momente şi imagini deosebite.

Și în continuare, vă puteţi delecta privirea cu câteva fotografii realizate de Dragoş Stoica. Pentru pagina sa personală puteţi intra aici iar pentru cea de fotografie, aici. Astfel veţi avea acces şi voi la “view finder”-ul lui Dragoş. Virtual desigur!

This slideshow requires JavaScript.

Advertisements

8 thoughts on “Dragoş Stoica: fotografia – un mod de viaţă

  1. cati bani v-a dat nenea asta pt aceasta…treaba? Prea olin de sine…prea putin importanta activitatea…un om care are impresia ca totul i se cuvine…si cand vrea ceva ce nu poate realiza el, o cere pe loc! prima impresie…”la mocangeala…” bleah! Prost interviu Raluca…PROST RAU. Alege si tu oameni importanti…nu figuranti. Sanatate sa ai!

    • Primul lucru pe care vreau sa il zic este ca ma bucur ca ne urmaresti. Asta inseamna ca proaste sau mediocre sau cateodata bune, iti atrag atentia postarile noastre si iti multumim. Cat despre cati bani ne-a dat Dragos, as putea sa iti spun ca eu am ales sa ii scriu, nici macar nu stiam daca vreodata ar accepta sau nu, dar nu voi spune asta ci voi spune ca oricati bani mi-ar/ne-ar fi dat nu s-ar fi comparat cu satisfactia de a afla niste lucruri interesante de la un om care CHIAR are talent. Cum e el ca persoana, nu ma intereseaza. Eu si revista urmarim talentul si nu caracterul. Ce ma surprinde insa este ca spui ca interviul este prost pentru ca l-am ales pe Dragos. Ceva comentarii apropo de intrebari? Sau raspunsuri? Ne-ar placea sa aflam. A! Si daca doresti si tu sau orice alt fotograf talentat pe care il cunosti sa ne impartaseasca din arta lui fotografica si sa apara la noi pe site, cu mare drag. Sanatate si tie! 🙂

  2. offtopic: LUCIAN, esti cumva Canon-ist?
    ontopic : il urmaresc pe Dragos de mult timp si pot spune ca m-au bucurat toate fotografiile lui, chiar daca multe din ele nu sunt de domeniul preferat mie. succes. un articol frumos. de aceea si invidia unora 🙂

  3. Pingback: Proiectul Luxten și fotografia nocturnă | Din dragoste pentru artă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s