Andreea Retinschi – “Aparatul foto este doar o ustensilă care nu poate fi mereu perfectă”

251706_10150195366554803_3964507_n

Primul lucru care mi-a venit în minte atunci când am văzut fotografiile Andreei, a fost “€œpoveste”. Cărți ilustrate cu povești și transpunerea în real a tot ceea ce înseamnă basme. Modele alese cu precizie, locații care par că sunt vecine cu cele mai sofisticate vise și o poveste transmisă de fiecare cadru tras de ea. Iar Andreea chiar este un “story teller” cu fiecare apăsare a butonului declanșator. Așadar, pentru toți cei îndrăgostiți de fotografie, cadoul meu pentru luna Martie este acest interviu în care puteți afla lucruri interesante despre fotograful, dar nu în ultimul rând, omul Andreea Retinschi.

R.I: Când ai realizat că TREBUIE să devii fotograf și nu orice altceva?

A.R: Nu cred că a fost vorba vreodată de un “trebuie”. Am simțit că asta vreau să fac. Eram la alegere între fotografie și psihologie. Dacă aș fi putut să le fac pe amândouă le-aș fi făcut.

R.I: Ce presupune o ședință foto pentru Andreea Retinschi? De la primul moment când te decizi că o vei face până la finalizarea ei.

A.R: Înseamnă o pregătire amănunțită, emoții, planuri B, multe telefoane, mesaje și stres. Punctul de pornire diferă mereu. Uneori pornesc de la un concept, alteori de la un model, o creație vestimentară sau o locație pe care vreau să o fotografiez. Inspirația poate veni de la oricare din ele și o dată ce am un element, trag liniile până se unesc toate elementele.

R.I: În fotografie există “trebuie” sau “vreau”?  

A.R: Există amândouă. Uneori se trag una pe cealaltă de mânecă. Vreau și trebuie. Dar cel mai important este să vrei pentru că de acolo pornește puterea de a face ceva.

293198_10151885076595274_1202026761_n

R.I: Se tot vorbește de partea tehnică extrem de mult atunci când se critică o fotografie. Ce ar trebui de fapt urmărit atunci când o privim?

A.R: Când vorbești despre aspectul tehnic, legat de o fotografie, intri într-un spectru destul de larg și în același timp vag. Tehnic poate însemna aparatura, felul în care alegi să expui imaginea sau felul în care o post-procesezi. O fotografie este formată dintr-un cumul de factori, de aceea la o critică există o listă de perspective din care să o analizezi. O fotografie cu un concept foarte bun poate fi stricată de partea tehnică, dar și invers se poate să ai o fotografie corectă din punct de vedere tehnic, dar care să nu comunice ceva în mod special.

R.I: Cât de importante sunt regulile în ceea ce privește modul de “a trage”? Există o “regulă de aur” care trebuie respectată sau ele sunt acolo doar pentru a fi încălcate?

A.R: Există multe reguli, dar cred că de la un anumit punct poți să începi să încalci regulile. Dar înainte de a le încălca trebuie să le cunoști și să le înțelegi.

R.I: Modelele tale sunt mereu alese “din povestea” pe care urmează să o împărtășești. Care a fost cel mai greu moment dintr-o sesiune foto, deși modelul poate era fix ceea ce-ți doreai ca apariție?

A.R: Eu aleg des să fotografiez în locații unde oricând se poate întâmpla ceva neașteptat. Un moment dificil este când ajungi la ședință și este o problemă cu locația, în condițiile în care tu ești cu modelul gata de ședință, după ore de make-up & hair și zile de pregătiri. Se poate întâmpla să nu mai ai acces la locația respectivă. Odată ce știu locația, am cadrele deja pregătite în cap și mi s-a format un atașament față de acele imagini. Deși nu au fost făcute încă, pentru mine ele există.

R.I: Fotografie în studio sau fotografie în natură? Care sunt avantajele și dezavantajele fiecăreia?

A.R: Aleg oricând locația în locul studioului. În studio ai avantajul timpului și avantajul luminii controlate. Dar locațiile te ajută să îți creezi povestea. Oricum, este vorba de o preferință personală. Sunt mulți fotografi care trag la studio și le admir fotografiile.

64154_10151363370490274_1737749565_n

R.I: Programele de editare –  un must sau un artificiu? Când editarea strică fotografia?

A.R: Există o preconcepție legată de mitul “Photoshopului”. Uzul unui program de editare este văzut ca o acuzație asupra autenticității fotografiilor. Am auzit spunându-se: “la bebeluși nu ai ce să editezi”, sau “nu sunt oameni în poză, nu trebuie să îi faci ceva”, iar asta îmi indică faptul că unii oameni cred că programul de editare este folosit exclusiv pentru modificarea aspectului unei persoane. În primul rând, un program de editare poate fi folosit pentru corectare: corectarea temperaturii de culoare, cromaticii, expunerii, contrastului, corectarea distorsiunii obiectivului, etc. Aparatul foto este doar o ustensilă care nu poate fi mereu perfectă. Dacă trăiești din fotografie comercială trebuie să știi să editezi sau să colaborezi cu un retoucher. Când faci o lucrare pentru un client, numărul fotografiilor finale este fix, iar dacă ceva nu este în regulă în cadre, trebuie să poți să corectezi problema. Este o vorbă pe care am auzit-o des folosită împotriva post-procesării: “Fotografia trebuie să iasă din aparat”. Adevărat, și eu la ședințe încerc să corectez pe viu cât mai multe lucruri pentru a nu trebui să le editez mai încolo , dar nu este mereu posibil. Și până la urmă și în camera obscură se făceau modificări. Editarea strică fotografia atunci când este făcută prost. Nu există prea mult Photoshop, există doar Photoshop aplicat prost. Pot să stau doar 10 minute la o fotografie sau pot să stau 6 ore la o fotografie doar pe cromatică, contrast și expunere, fără a modifica ceva la aspectul modelului. Nu am butoane speciale când editez, stau și încerc diverse lucruri până îmi dau seama ce merge și ce nu.

R.I: Dacă ar fi să alegi între film și digital ce ai alege și de ce?

A.R: Am tras ani buni pe film înainte de digital. Tot îmi spun că o să mai găsesc o ocazie să mai trag ceva pe film, dar din păcate timpul nu este un prieten bun cu filmul.

R.I: Ce face Andreea Retinschi atunci când nu fotografiază? Ce îți place să faci în timpul liber?

A.R: Aș vrea să spun că băi cu spumă, dar în afară de detergentul de vase nimic nu mai face spumă în ziua de azi. Ies la bere și povești cu prietenii, că să nu uit cum arată, după perioade lungi de hibernare în fața laptopului. Hobby-uri nu am pentru că nu îmi ajunge tot timpul pe care îl am pentru cât de multe lucruri trebuie să fac pentru fotografie. Dar petrec destul de mult timp fie că îl am sau nu, pe site-uri de design interior.

This slideshow requires JavaScript.

Și dacă vreți să fiți la curent cu ultimile shooting-uri realizate de Andreea, o puteți găsi pe pagina de Facebook sau pe site-ul Delirium.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s