Adrian Suciu: “Îmi asum scrisul cu naturalețea cu care respir “

Poezia e atunci cînd e

Poezia e atunci cînd desenezi o pisică pe pieptul gol al femeii.
Poezia e ca şi cînd te-ai duce la un botez
ca să te îmbeţi de sufletul mortului. Tăcerea domneşte asupra
stîlpilor lumii: atunci e poezia. N-avem amintiri mai vechi
decît ea şi ne purtăm singuri de grijă!

Poezia e atunci cînd oamenii se despart
după ce-au mers împreună o vreme şi îşi spun:
Hai, pa! Poezia e ca şi cînd ai juca pituluş de unul singur
şi nu te-ai găsi niciodată.

Poezia e atunci cînd sapi singur albia unui rîu şi apele răbdătoare,
în spatele tău, te roagă cu lacrimi în ochi: Nu te opri! Din urmă,
ploaia macină, macină!

E atunci cînd afli că toţi oamenii ar trebui să moară dezbrăcaţi.
E atunci cînd eşti fericit ca un surdo-mut care vorbeşte
prin semne cu Dumnezeu şi îl întreabă dacă are
fantezii neîmplinite.

Poezia e atunci cînd e.

Rândurile de mai sus aparţin unui poet pe care l-am cunoscut la una din reuniunile PoetikA din Club A, invitat fiind acolo de Leonard Ancuţa. L-am văzut, l-am ascultat, am râs cu lacrimi auzindu-l citind despre ai săi „mugurel şi rozosina” (pe care o puteţi citi pe blogul autorului la http://adriansuciu.ro/blog/mugurel-si-rozosina/) şi am plecat acasă hotărâtă să aflu mai multe despre ce şi cum scrie Adrian Suciu. Şi am aflat. Şi am fost extrem de fericită când, rugându-l să îmi răspundă la câteva întrebări pentru cititorii noştri, a zis „da”.

Adrian Suciu

Adrian Suciu

L.N.: Cum e să îţi petreci atât timp printre cuvinte?

A.S.: Ca la toată lumea. Toți ne petrecem viața printre cuvinte, nu e nici o diferență din punctul ăsta de vedere între scriitor și restul lumii. Poate doar că scriitorul are o sensibilitate mai mare la cuvinte, cam așa ca cei cei care suferă de alergie la polen și strănută toată primăvara. În rest, lumea noastră e o lumea de cuvinte. La început a fost cuvîntul și la sfîrșit va fi tot cuvîntul. Chiar și pentru analfabeți.

L.N.: Când a apărut scrisul în viaţa ta? Cine sau ce a fost „de vină” pentru momentul de început?

A.S.: Habar n-am. Nu am amintiri mai vechi decît scrisul, nici nu știu de ce s-a întîmplat așa, nici nu simt nevoia să găsesc vreo explicație. Îmi asum scrisul cu naturalețea cu care respir fără să fiu conștient de faptul că respir decît în rare momente.

L.N.: Ca autor, mai degrabă poetul Adrian Suciu sau prozatorul Adrian Suciu, şi de ce?

A.S.: Nici unul dintre ei. Amîndoi și numai împreună. De ce? Pentru că ar fi păcat să ratați spectacolul inubliabil al celor doi care se înjură de mama focului ori de cîte ori se calcă unul pe altul pe bătături.

L.N.: De unde se inspiră autorul Adrian Suciu cel mai adesea? Scrii despre tine în mod direct?

A.S.: Dacă aș ști cine sînt, probabil că aș scrie despre mine. Dar eu nu știu cine sînt, așa că scriu despre alte lucruri și îi invidiez în fiecare zi pe cei care știu cine sînt ei. Eu nu scriu despre nimic în mod special și de inspirat mă inspiră absolut orice, că mi-e și jenă să răspund la întrebări despre sursele mele de inspirație. De fapt, dacă veți binevoi să fiți atenți, veți constata că ceea ce nu scriu eu nici măcar nu există.

L.N.: Există vreun sine qua non în ceea ce te priveşte atunci când scrii?

A.S.: Categoric, da! Atunci cînd scriu, scriu.

L.N.: Într-un interviu pe care l-am citit pe pagina ta afirmi la un moment dat „Eu mă despart violent de orice carte pe care am publicat-o, o neg, o ignor şi merg mai departe.” Cât de dificil e “divorţul” acesta repetat şi cât de benefic activităţii tale de autor?

A.S.: Trecutul e mort și viitorul incert. Nu există decît cartea la care lucrez acum, restul cărților mele au ars deja și e dreptul meu să le ignor după cum e dreptul oricui să le ignore. Nu înțeleg deloc de ce ar trebui să mai îmi bat eu capul cu ele după ce le-am scris și le-am publicat. Dacă are cineva chef să-și bată capul cu ele, n-are decît, are binecuvîntarea mea. Dacă vrea cineva să facă din ele cornete pentru semințe, n-are decît, are binecuvîntarea mea.

L.N.: Cât de mult contează la ora actuală ca un poet/prozator să ajungă să fie publicat de o editură?

A.S.: Nu contează deloc. E neimportant dacă un scriitor e publicat sau nu, dacă are succes sau nu. Sau, rectific, e important doar în ordine socială, cea mai puțin importantă dintre toate. Un artist adevărat își împlinește destinul în relația lui cu propria artă, restul ar trebui să îl lase rece. Să scrii cu gîndul la recunoaștere socială și recompensă e un drum larg deschis înspre ratare. Astea vin, dacă vin, independent de voința artistului. Și, dacă nu vin și artistul e unul adevărat, el nu pierde nimic, doar societatea care îl ignoră pierde. ”Pe poetul care scrie cu gîndul la răsplată, trimite-l să muncească în mină”. Asta a spus-o Pitagora, n-am spus-o eu.

L.N.: Dacă ar trebui să defineşti talentul altfel decât îl defineşte DEX-ul, cum ai face-o?

A.S.: Nu mă poți bănui că aș fi mai deștept decît DEX-ul!

L.N.: Cât de grea e crucea scrisului până la urmă? Şi mai ales, a scrisului la noi în ţară?

A.S.: Hai să nu ne plîngem noi de crucile noastre că sîntem penibili! Crucea scriitorului român? Să fim serioși, înseamnă că n-ai intrat în viața ta într-o crîșmă de scriitori! Apoi, cine are cu adevărat de dus o cruce, nu va vorbi despre ea în interviuri. Despre lucruri atît de profunde, n-am să vorbesc decît cu mine însumi și cu îngerul meu, măcar din spaima de a nu semăna nici măcar puțin cu Bianca Drăgușanu și cu chiloțarul ăla, uitai cum îl cheamă.

Îi mulţumim domnului Suciu pentru că a acceptat să ne fie invitat, şi vă lăsăm în compania cuvintelor dumnealui, menţionând faptul că poate fi citit şi urmărit pe pagina de autor www.adriansuciu.ro şi pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/pages/Adrian-Suciu/171702019519585.

Pune mîna pe bărbatul tău, femeie!

Pune mîna pe bărbatul tău, femeie! Pune mîna
pe bărbatul tău, să-i ştii fiecare muşchi
şi fiecare cută a pielii! Căci, la vremea lui,
se va topi şi se va împuţina iar tu va trebui să-i
strîmtezi hainele noaptea din memoria degetelor,
să nu-i strici somnul. Se va trezi bărbatul tău,
va îmbrăca hainele strîmtate peste noapte
şi nu va şti că se topeşte şi se împuţinează!
Şi vei pieptăna, mai la urmă, un bărbat îmbrăcat
în haine de păpuşă, care-ţi va zîmbi cu zîmbetul
de copil veşnic.

Şi nu va fi întristare şi zăpezile vor veni
la vremea lor.

 

A nu se dărui femeilor!

O femeie poate construi o casă dintr-o singură
cărămidă. De-aceea nu se dăruiesc femeilor cărămizi:
ar da faliment industria de construcţii.

O femeie poate întemeia o ţară cu popor
fericit pe un fir de nisip. De-aceea nu se dăruiesc
femeilor fire de nisip: nu s-ar găsi destui regi
pentru toate ţările.

O femeie îl poate rescrie pe Dumnezeu cu un pix.
De-aceea nu se dăruiesc femeilor pixuri:
tot ce ştim noi ar fi invers. Trupul s-ar duce la cer
şi sufletul în pămînt, unde ar fi fericit
ca un cuţit de măcelărie căruia i se face milă.

 

Profetul popular

La bodega Maestrul poziţiilor de rugăciune,
într-o seară cînd era seară de rugăciune
cu rugăciune în grup, s-a ridicat de la masă Profetul popular.

El îşi purta pretutindenea mormîntul, ca pe o piele
încinsă peste cealaltă piele şi îl spoia în alb de sărbători.

A spus cum îl cheamă, ceva cu litera G, dar nu a ţinut
nimeni minte. „Fiecare om are o vacă!
De-aceea zic: să scrie fiecare pe pielea vacii lui!”, a tunat
şi două morminte s-au izbit cap în cap şi vodca unui comesean
cu faţă de stea de mare s-a tulburat.
„Cei slabi şi neîncheiaţi apucă pe calea erudiţiei”, a mai spus
Profetul popular şi s-a notat şi asta pe nota de plată.

Lumea şi-l mai aminteşte cum predica adevărul
unei doamne înlăcrimate căreia i se furase portofelul.
„La vremea ei, va muri şi ideea nemuririi, i-a spus. Şi nu
va fi nimeni acolo să-i pese, stimată doamnă!”

La urmă de tot, asta fiind acum,
din Profetul popular n-a mai rămas decît
o scoarţă stacojie pe care o ţin cucoanele la mare preţ,
pentru că o pisează şi-o presară pe bătături şi e bună.

 

Advertisements

One thought on “Adrian Suciu: “Îmi asum scrisul cu naturalețea cu care respir “

  1. Pingback: Adrian Suciu – selecţii poetice | Din dragoste pentru artă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s