Alexandru V. Dan
„La ce ne gândim când auzim cuvântul ”copil”?
La faptul că sunt făpturi mici, ce vor ajunge oameni?
Să ne gândim că şi noi am fost copii – că ei suntem noi, cei din trecut.
Iar expresia unui copil ce ne spune? Ea nu doar transmite, ci pretinde încrederea şi siguranţa pe care, iată-ne, suntem obligaţi să i-o oferim, necondiţionat.”
***
„Pentru ca cineva să fie copilul tău nu trebuie neapărat să-l fi adus pe lume, nici să-i fi dat naştere spirituală, ci e de ajuns ca, dintr-o dată, să apară de nicăieri, să te cuprindă în braţe şi să nu-ţi mai dea drumul – el e al tău (şi deci tu eşti al lui)… eventual să te numească şi “tată” sau “mamă”… E foarte simplu să fii făcut părinte!”
***
„Nu mai eşti “copil” dacă nu îţi mai doreşti să salvezi lumea; a fi copil – a nu da uitării inocenţa (oarecum primordială), a nu îngropa naivitatea, a avea inima deschisă, a crede că orice e posibil, a nu te închista în material, a lua totul, într-o anume măsură, ca pe un joc, a nu înţelege răul, moartea, a păstra o dispoziţie de veselie şi seninătate şi mai ales a nu te lăsa împovărat de griji; a-ţi păstra mobilitatea de spirit.”
***
„Merită să încerci ca, atunci când ai de-a face cu un copil de câţiva ani, să priveşti lucrurile prin ochii lui; sau, dimpotrivă, să faci același lucru atunci când e vorba de o persoană în vârstă; sau să privești prin ochii unei femei dacă eşti bărbat şi invers.”
***
„Ideea este ca din imaturi să devenim maturi, și apoi, în lumina aceasta, din nou ”imaturi”…”
***
„Îți pare totul prea greu, prea solicitant? Fă lucrurile ca în joacă și astfel îți vei găsi liniștea…”
***
Copacul copilăriei
Deodată am zărit
falnicul plop tânguindu-se
până la cer
de parcă tocmai eu trebuia să văd acea
execuţie exemplară
am închis ochii
şi el s-a prăbuşit
în mine
întru înviere
de-atunci, pe unde merg
creşte, tot creşte
şi – când agaţă norii –
plouă
a fericire
Alexandru (V.) Dan
Din dragoste pentru artă 