Un tânăr artist care a decis să își shimbe viața în sensul în care îi dictează inspirația. O persoană deschisă, veselă, mereu cu simțul umorului la el, care reușește să aducă zâmbete pe buzele celor care îi privesc munca. În rândurile următoare vă invit să faceți cunoștință cu el, iar la finalul interviului, Daniel vă va prezenta o lucrare ce vorbește despre copilărie, special realizată pentru 1 Iunie.
R.I: Privind pe site-ul danielradulescu.ro, am descoperit că talentul tău nu se rezumă doar la sculpturile pe care le realizezi, ci este exprimat și prin desenele și picturile pe care le faci. Cu ce ai început dintre toate acestea și cum? Când ți-ai dat seama că asta e ceea ce vrei să faci?
D.R: Desenez de când mă știu, la 3 ani mâzgăleam tot ce prindeam și iubeam orice creion sau foaie de hârtie , se pare că din acest punct de vedere nu m-am amaturizat”, încă continui să mâzgălesc doar că așez mai logic toate acele linii, dar în final, tot mâzgăleală se numește, doar că este o mâzgăleală mai ordonată.
R.I: Dacă ar fi să alegi o operă dintre toate pe care le-ai realizat, care anume îți este cel mai aproape de suflet și de ce?
D.R: Greu de spus…. Fiecare desen reprezintă mult pentru mine, motiv pentru care doar o mică parte din lucrările realizate, le-aș scoate la vânzare. Dar totuși, cea mai aproape lucrare de suflet aș putea spune că este primul meu desen, pe care încă îl am, realizat la 3 ani și 3 luni 🙂
R.I: Am citit la un moment dat pe contul tău de socializare, faptul că acum 2 ani ți-ai dat demisia de la locul de muncă pe care îl aveai pentru a te putea concentra pe talentul tău și a putea să ți-l dezvolți. Cât de greu ți-a fost să iei această decizie și ce etape ai urmat în tot timpul acesta pentru a ajunge unde ești acum?
D.R: Sincer? A fost extrem de greu, mai aveam 23 lei când mi-am dat demisia, nu reușisem să strâng mai nimic pentru că din ce câștigam la job, plăteam chiria și facturile, iar timpul meu liber era total compromis, lucram și câte 13-15 ore pe zi. Să iau decizia nu a fost greu, a fost pe moment, o clipă de nebunie cum s-ar spune, iar cei 23 de lei pe care îi mai aveam, i-am investit într-un spumant de baie, ceeeel mai genial spumant pe care l-am găsit. Probabil sună stupid, dar aveam nevoie de o relaxare maximă ca să plănuiesc “ce naiba fac mai departe? ”. Se pare că cineva acolo sus mă iubește. După multe planuri și o baie cu extra-spumă, am prins un proiect foarte interesant la Primăria generală din București, am investit banii în materiale de desen și am început să tot lucrez și să studiez.
R.I: Când este momentul în care o persoană ar trebui să riște confortul rutinei pentru cel al satisfacției de a-și urma visul?
D.R: Momentul? Exact în clipa când citește acum acest mesaj. Și să nu-i treacă prin cap că o să fie ușor, o să fie greu , defapt vorbesc prostii, o să fie FOARTE greu…. dar și satisfacția este pe măsură J merită fiecare secundă.
R.I: Cât de greu ți-a fost să te promovezi ca tânăr artist în România?
D.R: Pe orice colțisor al Globului, a existat, există și o să existe, lume care digeră arta și lume care nu. Din păcate la noi nu este foarte dezvoltată partea artistică, nu suntem educați să apreciem ceva frumos , iar aici nu mă refer la mine. Sunt mulți artiști extraordinari la noi în țară care merită mult mai multă atenție decât li se oferă, din păcate foarte mulți se abat de la acest drum și plonjează spre un alt domeniu care nu-i satisface sufletește, lăsând expresia mult-prea-cunoscută: “artiștii mor săraci”, să le invadeze fiecare neuron.
R.I: Ce anume te inspiră atunci când realizezi o sculptură? Când îmbini materialele sau te gândești la un anume concept?
D.R: Inspirația o găsesc în fiecare secundă pe care o respir, trebuie doar să absorbi tot ce te înconjoară, natura, cerul, oamenii, reflexia apei, sunetele. Sunt miliarde de lucruri incredibile pe care oamenii nu stau să le admire, orice clipă trăită sau o stare interioară este o excelentă sursă de inspirație, iar când ai foaia în față sau bucata de lut, nu stai prea mult pe gânduri, ideea apare instant!
R.I: Care a fost cel mai complex proiect pe care l-ai realizat vreodată și cum ți-a venit ideea să îl începi?
D.R: Proiectul “Art for Earth”, este cu siguranță cel mai complex proiect pe care îl realizez. O să conțină aproximativ 200 desene, un desen pentru fiecare țară de pe Glob. Momentan sunt abia la primul și am ales să încep cu țărișoara noastră. L-am început în 2012 și am 540 ore de lucru până acum la el, estimând cam 1000 ore pe desen. Făcând un calcul simplu am realizat că 1000 X 200 rezultă aproximativ 23 ani de lucru non-stop, știu, imposibil pentru un singur om. Sper ca cineva, cândva, să-mi finalizeze acest proiect. Proiectul poate să fie văzut aici.
R.I: Fiindcă numărul acesta este într-o zi în care sărbătorim copiii și copilăria, ce înseamnă pentru tine 1 iunie și care este cea mai frumoasă amintire din această zi de când erai copil?
D.R: Pentru mine 1 Iunie nu înseamnă foarte mult, în copilărie nu am amintiri să fi primit ceva sau să fiu “răsplătit” pentru faptul că eram un biet copilaș. În schimb, iubesc copiii și mă înțeleg minunat cu ei. Cât despre o amintire de atunci, făceam multe benzi-desenate, adoram să-mi creez scene și povești abstracte sau reale, trăiam acele clipe, eram una cu povestea.
R.I: Ai avut vreun proiect care să fie dedicat copiilor sau jocului?
D.R: Anul trecut pe 1 Iunie, am avut un proiect tare interesant cu Virgil Iantu, am îndrumat mai mulți copilași să deseneze din condimente și cereal. A fost o plăcere să le văd mânuțele lor mici făcând lucruri atât de complexe și pline de imaginație. În prezent mai predau desen în atelierul meu de acasă.
R.I: Când putem să ne așteptăm la o expoziție în care să găzduiești creațiile tale?
D.R: Urmează să am o expoziție și un eveniment la JW Marriot acum în Iunie, din păcate nu este ceva public. Activitatea mea sau ce urmează să fac, poate să fie urmărită pe site-ul www.danielradulescu.ro sau pe pagina personală de Facebook.
Din dragoste pentru artă 
suuuuperb daniel, pup:*