Nu știu câți dintre cei care l-ați urmărit pe Andrei Apostol în concerte știați și despre pasiunea lui pentru fotografie, care poate fi observată în fiecare imagine pe care o realizează. Ceea ce vă pot spune cu siguranță este că imaginile sale par rupte din tărâmul basmelor, indiferent de tema pe care o abordează. Un stil unic de editare, culori calde și modele alese în ton cu ceea ce urmează să vă povestească prin imaginea redată, fotografiile lui Andrei putem spune fără dar și poate, că fac mai mult decât 1000 de cuvinte.
R.I: Cea dintâi întrebare vreau să fie una la care să răspunzi cu primul lucru pe care îl simți: fotografie sau muzică?
A.A: Aș vrea să cred că nu se exclud, amândouă îmi dau plăcere făcându-le. Să zicem că muzica este un drog mai puternic, senzația pe care o oferă cântatul în trupă fiind unică și foarte intensă. Fotografia este mai mult despre produsul final, imaginația având o contribuție foarte mare. Cred că găsesc în fotografie plăcerea de a crea și în muzică emoția, pasiunea de a interpreta.
R.I: Există vreo legătură între pasiunile tale? Până acum ți-a fost influențată muzica de fotografie sau invers?
O legătură ar fi că amândouă sunt domenii artistice. Muzica mi-a influențat fotografia în sensul că eram obișnuit cu programe de editare cu multe funcții și butoane și am reușit să învăț să lucrez în Photoshop destul de repede.
R.I: Pe principiul întrebării “ce a fost mai întâi, oul sau găina”, te voi întreba și eu: ce anume ți-a stârnit prima dată pasiunea: fotografia sau muzica? Există o modalitate prin care legi cele două pasiuni?
A.A: Muzica a fost prima pasiune. Țin minte că de mic îi scriam lui Moș Crăciun să îmi aducă o chitară, însă n-am avut noroc, ai mei nu m-au luat în serios. Fotografia a apărut mult mai târziu, acum 3 ani aș putea zice, când mi-am luat primul DSLR (D3100) la insistențele prietenei, deoarece urma să plecăm în concediu. Mi-a plăcut atât de mult încât, în scurt timp, chiar înainte de plecare mi-am mai luat 2 obiective. Cred că legătura dintre cele două a fost că am început făcând poze colegilor de trupă și aproape întârziam la unele cântări deoarece trebuia să fotografiez apusul acela superb.
R.I: Numește-mi trei fotografi care te inspiră și pe care îi apreciezi, și spune-ne și de ce?
A.A: Fotograful pe care îl admir și mă inspiră cel mai mult este Anka Zhuravleva. Mă fascinează stilul dreamy pe care îl abordează, editarea aproape perfectă și atenția la detalii. Din aceeași categorie ar mai fi o fotografă foarte creativă, Rosie Hardy și pentru alt gen de foto, Steve McCurry.
R.I: Ce consideri că este cel mai important atunci când vine vorba de prelucrarea unei imagini? Care ar fi greșelile care tentează cei mai mulți fotografi?
A.A: Foarte important ar fi să îți creezi un bagaj mare de fotografii de calitate și picturi celebre. Vor avea o contribuție foarte mare la îmbunătățirea simțului estetic și a bunului gust, elemente esențiale pentru orice fotograf care nu vrea să fie doar mediocru. Acestea se cultivă, se pot îmbunătăți mereu.
O greșeală ar fi abuzul de efecte, de exemplu HDR-urile. Văd fotografii cu nori foarte negri și contraste locale foarte mari. O imagine HDR nu ar trebui să arate așa. Este o setare de care se abuzează, ceva asemănător “clarity” din Lightroom. O altă greșeală este să editezi pe un monitor prost. Asta am făcut și eu o mare perioadă, din păcate, am editat pe laptop. Anumite poze editate așa arată deranjant pe un monitor bun, calibrat, laptop-ul nu îmi arată anumite nuanțe de galben-roșu.
R.I: Există în ultima vreme un trend al fotografiilor alb-negru. Când anume se potrivește cu adevărat acest stil și când este cazul să renunțăm la culori?
A.A: Eu sunt fan culoare! Îmi plac tonurile soft și calde cu contraste scăzute. Folosesc alb-negru dacă e prea țipătoare combinația de culori sau nu prea au legătură între ele, deși atunci prefer să le schimb un pic decât să fac alb-negru. Îmi place să fotografiez alb-negru în culise sau making-of. De asemenea, genul alb-negru se potrivește foarte bine și la street sau arhitectural și evident că, înainte să se inventeze filmul color se potrivea la tot. Până la urmă, asta depinde de preferințele fiecărui fotograf, cât anume preferă alb-negru față de culoare.
R.I: Am observat că ai realizat fotografii cu mai multe tipuri de camere. Care anume este cea care s-a mulat cel mai bine pe stilul tău?
A.A: De multă vreme fotografiez cu Nikon D800, îmi plac rezoluția mare și detaliile pe care le obțin. Am mai avut și un D7000 care m-a frustrat destul de tare din cauza problemelor de focus în lumină mai scăzută. Pe film folosesc Nikon f100, cameră compatibilă cu toate obiectivele pe care le am.
R.I: Fotografie digitală sau pe film? De ce?
A.A: Îmi plac ambele. Îmi place rezoluția mare a digitalului dar și culorile foarte naturale ale filmului. Filmul nu necesită prelucrare, arată bine după scanare, pe când la digital trebuie lucrat un pic ca să fie mai ușor de privit.
R.I: În ceea ce privește fotografiile pe care le-ai realizat am putut admira de cele mai multe ori o poveste în spatele imaginilor tale. Care ar fi locul în care ți-ai dori să ajungi pentru a realiza fotografii?
A.A: Mă fascinează Asia, mi-ar plăcea să petrec mai multă vreme fotografiind acolo. În Ianuarie am fost două săptămâni în Bali și îmi place ce am surprins acolo. Mi s-au publicat câteva poze pe un blog de fotografie.
R.I: Unde îți putem admira lucrările în perioada apropiată? Plănuiești organizarea unei expoziții de fotografie?
A.A: Cred că pe Facebook e cel mai sigur. Deocamdată nu am planificat nicio expoziție, nu mă pricep la organizări de genul acesta. Primul (și singurul) vernisaj a fost în Vamă Veche anul trecut, la VSLO. Din păcate, am ratat cu succes expoziția LABYRINTH unde aveam șanse să mi se accepte fotografii la câteva categorii.
În general, sunt deschis la propuneri și colaborări, mi-ar plăcea să expun poze.
Din dragoste pentru artă 
Pingback: Vernisaj Andrei Apostol | Din dragoste pentru artă