Daniel Dăian şi poemul acestei săptămâni.
[am alergat prin toate gropile oamenilor cu o mândrie nevinovată]
atârnată la brâu ca o sabie fără dinţi
şi pentru că sunt cel mai sincer bărbat din poemul acesta
orice fiu rătăcitor are dreptul să-şi întoarcă liniştea
acasă
pierderea memoriei din trupul mamei a recunoscut că întreaga vinovăţie
a plecat din inima câinelui ca o întrebare fără răspuns
dar nu şi-a mai revenit niciodată din întoarcerea primului născut
în locul sângelui
dacă aş putea înlocui prezentul din respiraţie
degetul acuzator al teatrului de păpuşi o să ocolească integral
această nesăbuinţă
însă
nu am reuşit să înşel mersul înainte
deşi mi-am spus nimic întotdeauna
chiar şi când ştiam că afişul cu împuşcături mă vizează
am realizat că urmau să-mi planteze în suflet
un alt om
mult mai tânăr decât mine
(Daniel Dăian)
Din dragoste pentru artă 