În data de 3 Noiembrie 2013 a văzut lumina tiparului la Editura Ars Docendi a Universităţii din Bucureşti volumul de poezii “Stare de iubire” al autorului Nicolae Marcovschi. Câteva luni mai târziu am avut plăcerea de a-mi pleca ochii şi gândurile asupra textelor din volum, şi în urma acestui lucru am decis să vi-l prezint şi vouă, cititorilor noştri.
Ce este foarte interesant de notat în primul rând la acest volum este faptul că autorul a înglobat în el întreaga sa creaţie poetică, structurată în cinci mari categorii: 1. Abecedarul iubirii (28 texte), 2. Zbor frânt (38 texte), 3. Anotimpuri (36 texte), 4. Metamorfoze (20 texte), 5. Recenzii (8 texte). Ca o observaţie personală, consider că, deşi primul impuls a fost să cred că este o cantitate foarte mare de material pentru un singur volum (este vorba totuşi de un total de 130 texte, care putea fi împărţit cu uşurinţă în trei volume, sau măcar în două), avantajul înglobarii tuturor textelor într-o singură carte este acela că potenţialul cititor poate urmări atât evoluţia stilistică a autorului pe parcursul a aproximativ 40 ani de creaţie, cât şi trăirile personale ale acestuia – este evident faptul că acesta s-a lăsat ghidat de pasiune în fiecare din textele despre care vorbim.
Sentimentul dominant din volum este dragostea, fie ea erotică sau platonică, inspirată de o femeie sau de umanitate în general sau de alte elemente sau evenimente prezente în viaţa autorului. Acest lucru este indicat în primul rând de numele colecţiei, care nume mai poate sugera cititorului şi ideea că iubirea este „aici ca să stea, ca să rămână”, iar expunerea sentimentelor proprii se face cu o sinceritate dezarmantă, astfel încât, deşi putem considera că pe alocuri tehnica are o doză poate uşor prea mare de naivitate, onestitatea trăirilor conferă totuşi o fluiditate consistentă majorităţii textelor.
Primele patru categorii din carte sunt ordonate într-un fel de „creştere”, de evoluţie, deşi textele nu sunt incluse într-o ordine neapărat cronologică pe parcursul lor. Începem deci cu „abecedarul iubirii” (indicând primii paşi, descoperirea de noi tărâmuri, începuturile), continuând cu „zborul frânt” (care pe mine personal mă duce cu gândul la momentul adolescentin în care un tânăr îşi testează rezistenţa aripilor icariene în apropierea incandescenţei iubirii), trecând apoi prin „anotimpurile” maturizării atât intelectuale cât şi sentimentale şi atingând în cele din urmă „metamorfozele”, transformarea, trecerea la un nivel superior. După cum spuneam, această ordine nu reprezintă ordinea cronologică a scrierii textelor (conform datelor notate la finalul unora dintre poezii), aşa că putem presupune că se referă la evoluţia înţelegerii de către poet a sentimentului care a condus la scrierea acestor poezii. „Recenziile” par să fie o categorie aparte la prima vedere, însă părerea mea este că asistăm la reacţiile generate subtil de interacţiunea viziunii despre iubire a poetului cu viziunile altor poeţi.
Deşi, conform spuselor autorului însuşi, stilul său este unul „simplist”, aş vrea totuşi să punctez câteva texte care depăşesc în mod evident această barieră, ca de exemplu „Apocalipsa”, „Vinerea Mare”, „Copilărie”, „Geneza”, „Seară de iunie”, „Piaţa Universităţii”, iar lista ar putea continua. Ceea ce poate să dea la prima vedere ideea de simplitate a stilului este faptul că limbajul este unul nepretenţios, obişnuit, mai ales din cauza tendinţelor generale contemporane de folosire a unui vocabular uneori excesiv de încărcat cu neologisme. Părerea mea este însă că nu vocabularul este cel care defineşte calitatea mesajului unei poezii, ci felul în care acesta este transmis cititorului, şi din punctul meu de vedere mesajele din poeziile acestui volum ajung acolo unde trebuie.
Un lucru de asemenea de remarcat este flexibilitatea formelor folosite, întrucât în unele poezii forma este urmărită cu stricteţe, în vreme ce în altele primordial este fondul, mesajul. „Gara de Nord” de exemplu adoptă o formă cu versuri scurte, cumva secerate, creând un ritm care aduce oarecum cu zgomotul trenului mergând pe sine, formă ce este menţinută cu consecvenţă până la finalul poeziei. „Cerşetorul” în schimb, deşi brodat ici-colo cu rime, sparge tiparul unei forme fixe, urmărind doar creşterea continuă a tensiunii pe care o aduce la paroxism prin al doilea „Mi-e foame!” şi o menţine acolo până la sfârşit.
În absolut toate poeziile însă este de apreciat devotamentul poetului faţă de cuvânt, faţă de poezie şi faţă de tot ceea ce poate conduce la creaţia poetică, iar imaginea generală pe care mi-o conferă întregul volum este cea a unui tot unitar, care, deşi mai poate suferi „periaje”, este foarte bine închegat în jurul pasiunii autorului.
În încheiere, vă las în compania unei mostre de versuri din creaţia poetului, un fragment din poezia “Vis în Taigaua Rusă”:
Curând, dimineaţa mijeşte peste albele puste
Visul se scoală şi pleacă tiptil pe uliţe-nguste
Siberia-i acasă, la mine în suflet în Micul Paris
Crăiasa-i plecată, focul e stins, caii sunt morţi
Speranţele – ţurţuri de gheaţă la mine la porţi
Şi-n timp ce mâna stângă rupe ultimul covrig
Cu dreapta îmi fac cruce să nu îngheţ de frig
Şi cade întrebarea venită ca năpasta,
Pe cine, din greşeală, iubesc în iarna asta?
Din dragoste pentru artă 
Va multumesc pentru surpriza de a posta pe site recenzia pentru volumul meu. Un gest care leaga cu fire nevazute de gand si de simtire participantii -deseori necunoscuti- la acest schimb de idei : redactor, autor, cititori. Stiti ca e prima recenzie “oficiala” scrisa pentru volumul meu. Am lasat o punte de legatura cu cititorii prin adresa mea de e-mail dar nu a avut nimeni impulsul sau curajul sa-si spuna impresiile. De fapt nimeni nu e obligat sa comenteze dar de la unii m-as fi asteptat. Nu au facut-o. De aceea va raman recunoscator.
Volumul meu este consistent ca numar de pagini si parcurgerea lui a luat timp si a insemnat determinare pentru a-l parcurge. Insa perceptia generala este in corelare cu motivele si intentia autorului iar surprinderea detaliilor dar si a abaterilor de la regula arata ca o fost privit cu atentie. Multumirea autorului este sa stie ca o parte mica, neconformista a cititorilor gasesc mesajul si modalitatile mele de exprimare interesante si ca diferentele de viziune care sunt inerente intre generatii sunt aici estompate sau ignorate de subiectele aduse in discutie. Poate randurile scrise de dvs. vor fi un mic imbold pentru mine pentru a continua. Nu cred ca in mod foarte diferit, desi mi-as dori. As vrea sa va pot raspunde pe masura gestului dvs. dar inca nu stiu cum. Poate timpul … Multa rabdare si inspiratie in tot ceea ce faceti !
Placerea a fost de partea mea :). Cu timpul sper ca si alte persoane sa dobandeasca indrazneala de a-si exprima parerile, indiferent care sunt ele. Oamenii ar trebui sa inteleaga ca pentru un autor, momentul in care cititorul intra in contact cu creatia lui este extrem de important, si ar trebui sa il trateze ca atare. Iar lucrul acesta ar trebui sa mearga chiar mai departe, in fiecare categorie artistica.
Multumim si noi pentru vorbele frumoase si speram ca aceasta conexiune sa nu se opreasca aici :).