Expozitia “Labyrinth”
În rândurile ce urmează, veți afla povestea expoziției de fotografie “Labyrinth”, al cărei vernisaj a avut loc pe data de 28 Iunie. Octav Drăgan, administrator la România Vie, alături de Mirela Momanu, coordonatorul de expoziții al asociației “Bucureștiul meu drag”, au fost cei care au transformat această idee în realitate, promovând fotografia românească printr-o expoziție unică. Iată câteva impresii împărtășite de cei doi, în următoarele două interviuri.
R.I: Cum a început povestea expoziției “Labyrinth”? Cum ți-a venit ideea și de la ce a pornit totul?
O.D: Totul a început de la o fotografie pe care am făcut-o unei pisici. De la povestea aceasta a început totul. Proprietarul pisicii mi-a făcut cunoștință cu cel care deținea spațiul unde a avut loc expoziția. Așa l-am cunoscut pe Radu Pandele. Radu mi-a povestit că și-ar dori foarte mult să poată organiza un astfel de eveniment, o manifestare, care să adune la un loc cât mai mulți fotografi amatori, profesioniști, oameni pasionați de fotografie. Ce a urmat s-a putut vedea în iunie, pe 28, când a avut loc vernisajul.
R.I: Cât de greu este să găsești sponsori, să găsești persoane care să dorească să se implice într-un astfel de proiect?
O.D: Am fost privilegiat. Nu m-am ocupat deloc de aspectul ăsta. Aici îi transmit multe mulțumiri deosebitei Mirela Momanu.
R.I: Care sunt pașii organizării unei expoziții – concurs?
O.D: Se promovează evenimentul, se trimit fotografiile, juriul selectează.
R.I: Ai participat la expoziție cu 3 fotografii. Dacă ar fi să privești în portofoliul tău, le poți considera cele mai bune, sau există altele mai aproape de sufletul tău?
O.D: Sunt în regulă cele pe care le-am trimis pentru Labyrinth. La următoarea o să mă gândesc mai mult. J
R.I: Spune-ne câteva cuvinte despre tine. Ce face Octav Drăgan atunci când nu fotografiază?
O.D: Când nu fotografiez? Prelucrez!
R.I: Care este stilul tău preferat de fotografie și de ce?
O.D: A fost peisajul urban, dar acum încerc să descopăr fotografia de stradă.
R.I: Dacă ar fi să alegi între fotografia pe film și cea digitală pe care ai prefera-o?
O.D: Amândouă sunt interesante.
R.I: Pe când o expoziție proprie?
O.D: Habar n-am. Sper că într-o zi să fiu în stare și de așa ceva. Mulțumesc.
R.I: Octav v-a numit “vioara intai” atunci când a menționat prima data despre cum a luat naștere expoziția “Labyrinth”. Ce presupune organizarea unei astfel de expoziții și cât de greu se trece de la stadiul de idee, la realitate?
M.M: În primul rând doresc să vă mulțumesc pentru amabilitatea de a promova această expoziție de fotografie în revista dv, o expoziție care prin mărime și diversitate reprezintă una din cele mai ample manifestări de acest gen organizate anul acesta în București.
În colectivul de organizare al expoziției “Labyrinth – ediția 2014” am fost cooptată tocmai de către Octav Drăgan, care a avut ideea organizării acesteia împreună cu Radu Pandele, director la “Education Point”. Ideea care a stat la bază a fost aceea de a reuni fotografi români, care să prezinte lucrări aparținând mai multor genuri ale fotografiei, și care să promoveze împreună fotografia românească.
Ulterior demarării acestei acțiuni am invitat fotografii, prin intermediul rețelelor de socializare, să trimită lucrări pentru cele 5 secțiuni ale expoziției: Arhitectură și urbanism, Fotografie de stradă, Peisaj și natură, Portret și Fine art. S-au primit peste 350 de lucrări, care au trebuit să fie jurizate, în vederea alocării a 30-35 lucrări/secțiuni, spațiul de expunere fiind limitat.
R.I: Ca și expozant, îmi aduc aminte că lucrările împărțite pe categorii au fost trimise către dumneavoastră. Alături de ceilalți membrii ai juriului a trebuit să selectați cele mai bune fotografii. Cât de dificilă este selecția și ce criterii a trebuit să îndeplinească o lucrare pentru a se număra printre cele selectate?
M.M: Într-adevăr a trebuit să aplicăm un proces de selecție, pentru că numărul de lucrări primite a depășit cu mult numărul de lucrări care puteau fi expuse în spațiul pus la dispoziție de către “Education point”. Jurizarea a fost făcută de către membrii colectivului de organizatori, ținându-se cont de criterii estetice, tehnice și de impact ale fotografiilor propuse. Imaginile primite au fost proiectate pe un ecran și vizionarea s-a făcut în echipă, discuțiile asupra fotografiilor propuse fiind amplă și la obiect, fără a se cunoaște numele artistului fotograf care a propus lucrarea. Deci s-au luat în considerare strict calitatea și impactul lucrărilor prezentate.
R.I: Cât de prompt răspund fotografii amatori sau profesioniști unei astfel de provocări?
M.M: Răspunsul fotografilor la invitația lansată de noi a fost incredibil de rapid. De asemenea, numărul lucrărilor trimise a fost consistent, și majoritatea fotografiilor de bună calitate, ceea ce într-un fel a ușurat jurizarea, dar pe de altă parte ne-a pus în dificultatea stabilirii numărului final de lucrări expuse. Doream să expunem 150 de lucrări și în final numărul acestora a ajuns la 180.
De asemenea, în cadrul secțiunilor acestei expoziții , alături de participanți, am invitat și fotografi de renume, care să expună în cadrul secțiunilor alese: Vlad Eftenie, Alexandru Crișan, Gina Buliga, Sorin Onisor și Daniel Ilinca.
R.I: Ar putea exista pe viitor șansa organizării unei expoziții de fotografie cu o temă aleasă?
M.M: În general expozițiile de fotografie, dacă sunt colective, merg pe o temă aleasă, pentru a asigura o unitate vizuală. Expoziția “Labyrinth” a fost gândită aparte, respectiv în scopul promovării fotografiilor aparținând diverselor genuri fotografice, dar acest lucru nu exclude faptul ca pe viitor, să inițiem și organizarea unor expoziții de fotografie cu teme specifice.
R.I: Ce impact a avut vernisajul asupra vizitatorilor? Se apreciază în România astfel de evenimente?
M.M: Atât vernisajul cât și expoziția au avut un impact deosebit asupra vizitatorilor, în special datorită faptului că în print, lucrările arată diferit față de modul în care se pot viziona în fața unui calculator. Întotdeauna lucrările printate au o “viață” a lor, un impact mult mai puternic și rețin privirea și interesul vizitatorului cu mult mai mult: micile detalii apar mai vizibile și sunt mai ușor de remarcat, iar atmosfera transmisă de lucrările printate e mult mai intensă decât a fotografiilor în format electronic. Îmi doresc ca mult mai mulți fotografi să expună lucrări printate, și astfel un public cât mai larg să poată aprecia fotografia românească, avem valori care merită promovate.
R.I: În ceea ce privește activitatea dumneavoastră ca fotograf, am putut admira lucrări ce transmit stări aparte. Cum și când a început pasiunea pentru fotografie?
M.M: Mulțumesc în primul rând pentru apreciere, mă bucur atunci când reușesc să transmit emoții prin intermediul cadrelor surprinse în viața de zi cu zi. Cu fotografia am început să cochetez din 2009, și încă încerc să aflu în fiecare zi ce mă atrage și mă motivează să ies pe stradă și să fotografiez. Răspunsul nu e niciodată același, dar conține un element comun: bucuria pe care o simt când anticipez momentul , urmată de certitudinea că acel moment a fost pe sufletul meu. Restul ține doar de speranța că acel cadru surpins va transmite și privitorilor cel puțin o parte din emoția și bucuria surprinderii secvenței respective.
R.I: Fotografie pe film sau fotografie digitală? Ce ați alege și de ce?
M.M: Personal prefer fotografia digitală, pentru simplu fapt că am început să lucrez direct în acest mod. Am încercat și fotografia pe film, dar e necesară o rigurozitate și o auto-educare în vederea selectării anticipate a cadrelor surprinse, încât mă simțeam încorsetată de numărul redus de secvențe pe care le poți suprinde. Fiind cam “risipitoare” cu cadrele, nu am putut să mă deprind cu fotografia pe film, deși din punct de vedere al rezultatului final, fotografia pe film este mult mai bogată în tonuri și are o “atmosferă” cu totul aparte.
R.I: Care este locul în care v-ar plăcea să ajungeți pentru a fotografia?
M.M: În orice oraș al lumii mă voi simți ca acasă, întrucât fotografia de stradă este ceea ce mă atrage foarte mult. Sunt o fire extreme de curioasă și nu există locuri “urâte” sau “nepotrivite” pentru mine. Fiecare colț al fiecărui oraș este inedit și are frumusețea lui care așteaptă să fie descoperită.
R.I: În ceea ce privește organizarea unei noi expoziții, cât de curând putem aștepta o astfel de inițiativă?
M.M: Sperăm ca din toamnă să începem o nouă serie de expoziții de fotografie, din nou în dorința de a prezenta și în formă printată fotografii de calitate. Dacă vom reuși să găsim și metode suplimentare de promovare (e-book, cataloage, site-uri), vom aborda și aceste alternative, pentru o promovare completă a fotografiei din România.
Din dragoste pentru artă 
Pingback: News update | Din dragoste pentru artă