Bucharest Photo Week – o săptămână nebună, plină de evenimente care au făcut inima fotografilor români și nu numai să bată cu putere. O inițiativă care s-a desfășurat pe perioada 5-14 septembrie și care a găzduit 15 expoziții de fotografie atât ale artiștilor români cât și străini, 12 ateliere la care cei pasionați de diverse stiluri de fotografie au putut participa alături de fotografii lor favoriți și învăța diverse trucuri, dar și 10 proiecții de film, 5 proiecte de portofoliu și un concurs.
Fiind pasionată de fotografie dar și fascinată de acest eveniment am participat și eu la câteva dintre expoziții pentru că îmi doream să “iau pulsul” chiar din mijlocul fotografilor și al celor îndrăgostiți de această artă. Astfel, am participat la expoziția “Brickyard” a fotografului polonez Jacek Konieczny, în care am putut admira o serie de imagini realizate într-o cărămidărie din Polonia, care a fost descoperită de însuși Jacek și surprinsă în cele mai inedite ipostaze. Acesta a încercat să prezinte simplitatea lucrătorilor, voia bună care îi însoțea, dar și tehnica simplă, veche însă eficientă de muncă. Imaginile au fost însoțite și de povestea realizării lor, iar toți cei invitați s-au putut bucura alături de acest vernisaj și de o atmosferă extrem de primitoare în localul “La vulturi” în care s-a desfășurat expoziția. Invitat special a fost ambasadorul Poloniei la București.
Expoziția “Hall of frames” – Photosharp a fost un alt eveniment la care am dorit să particip, regăsind în cadrul ei nume importante din fotografia românească, printre ele numărându-se și Gheorghe Alfredo-Bogdan, despre care ați putut citi într-unul din numerele noastre anterioare.
Următorul eveniment la care am fost prezentă a fost expoziția “Expresiile feminității”, unde au expus: Anca Cernoschi, Tatiana Volontir, Cristina Venedict, Felicia Simion, Andreea Chiru și invitatul special din Republica Moldova, Natalia Ciobanu. A fost o experiență plină de emoție, în care fotografia de portret a fost ridicată la un alt nivel.
În finalul acestei săptămâni dedicate fotografiei, câștigătorul concursului BPW „Contraste” este Cătălin Bălan, a cărui fotografie o puteți admira mai jos.
Și pentru că mi-am dorit să cunoașteți mai în detaliu povestea acestei expoziții, vă voi spune că echipa organizatorică formată din:
Ionuț Trandafirescu – Director general festival
Cristina Țintă – Director executiv festival
Mirela Momanu – Event manager și curator
Ioana Zaharia – Event manager și responsabil voluntari
Andreea Maruseac – PR manager
Alexandru Maruseac – responsabil webdesign
a fost cea care a avut grijă ca totul să meargă ca pe roate, ca invitații să se simtă bine și ca fiecare eveniment în parte să fie o reușită. În rândurile următoare, Cristina Țintă, director executiv al festivalului de fotografie, redactor șef Foto4all, fotograf și content & community manager al magazinului F64, ne va povesti mai multe despre desfășurarea expoziției.
R.I: A fost o săptămână plină de entuziasm, muncă, oboseală dar și multe satisfacții. O să încep prin a te întreba ce a îns
emnat “Bucharest Photo Week” pentru tine?
C.Ț: Tot ce ai enumerat mai sus, dar în primul și în primul rând un proiect de suflet. Un “al doilea copil” de-al meu, primul fiind revista FOTO4all. Festivalul este un proiect pe care ni l-am dorit foarte mult, atât eu cât și Ionuț Trandafirescu-directorul general al festivalului. Am muncit și mai mult pentru a-l realiza și ne-am bucurat încă și mai mult pentru ce a ieșit. Nu întotdeauna cum ne-am așteptat, dar suficient de bine pentru a ne menține alerți, vii și dornici de a merge mai departe. Au fost 10 zile de foc dar și de bucurie. Poate că nu am realizat toate acestea atunci, dar acum, privind retrospectiv, știu sigur ca asta a fost: multă bucurie.
R.I: Povestește-ne în câteva cuvinte cum a luat naștere acest eveniment și cum s-a desfășurat organizarea acestuia, dat fiind faptul că tu ai făcut parte din echipa organizatorică. Care au fost atribuțiile fiecărui membru al echipei?
C.Ț: Proiectul a luat naștere întrucât se simțea lipsa unui astfel de eveniment în București. Ca prim punct de plecare ar fi un drum cu mașina, drum pe care Eli Driu (fotograf) și cu mine ne-am gândit la necesitatea unui astfel de festival în capitală. Am împărtășit asta cu alte două persoane fără de care nu vedeam proiectul ca fiind realizabil: Ionuț Trandafirescu (director Grupul Filos) și Mirela Momanu (președintele Asociației Exposure). Apoi au început planurile și organizarea, aplicarea pentru diverse fonduri etc. După o primă tentativă eșuată, aproape că renunțasem la idee. Ionuț a insistat că trebuie să mai fie o cale. Și ni s-a arătat. 🙂 A fost cam din scurt, dar ne-am descurcat până la urmă.
Atribuțiile s-au împărțit și s-au intersectat în funcție de necesități. Ionuț Trandafirescu, fiind directorul general, a venit bineînțeles cu imaginea de ansamblu, cu viziunea globală a festivalului, în timp ce eu și Mirela ne-am ocupat de evenimente specifice, o parte din comunicare șamd. Eli ne-a ajutat pe partea de concursuri foto și panotare.
Am avut și câțiva voluntari, organizați de Ioana Zaharia, fără de care nu știu cum am fi scos-o la capăt, astfel că le mulțumesc și pe această cale. 🙂
R.I: Evenimentul s-a aflat la prima ediție. Cum a fost primit de vizitatori? Există o curiozitate deosebită față de lucrările fotografilor din afară?
C.Ț: Evenimentul a fost foarte bine primit. Ne așteptam oarecum la asta, dar nu aveam idee cum va fi. Feedback-ul primit a fost în general pozitiv, lumea s-a bucurat să poată participa la ateliere, să interacționeze cu fotografii dar și cu alți pasionați, să vizioneze o proiecție, să participe la o discuție, etc. Am primit multe mesaje de încurajare și de mulțumire prin e-mail, ne-au răspuns destul de mulți și la formularul de feedback trimis de noi.
Ni s-au pus în vedere necesitatea unei comunicări mai din timp a evenimentelor, sporirea numărului de locuri la ateliere-în măsura posibilităților, noi spații expoziționale sau realizarea unui număr mai mare de exerciții practice în cadrul atelierelor.
N-aș spune că a fost neapărat o curiozitate mai mare pentru fotografii din afară. Avem și noi în România fotografi excelenți, care pot și unii dintre ei stau cu brio și pe simezele din afară. Probabil că interesul pentru fotografii străini a ținut mai degrabă de posibilitatea de a interacționa direct cu ei și de a vedea cum gândesc, ce abordare au, cum merge fotografia în țara lor, etc.
R.I: Care a fost cel mai dificil moment din timpul organizării? Dar cel mai amuzant?
C.Ț: Pff…greu de zis. Au fost multe momente dificile, dar și altele amuzante. A fost un test. Nu știu dacă l-am trecut cu bine sau nu, rămâne să aflăm la ediția a doua. Important e că la finalul zilei reușeam cumva să ne motivăm să mergem mai departe. Au fost și zile și seri mai relaxate, au fost și momente în care zâmbetul și bucuria din ochii participanților sau vizitatorilor de expoziții era mai mult decât aveam nevoie. N-a fost ușor, dar aș lua-o oricând de la capăt.
R.I: Știu că numărul vernisajelor și al atelierelor a fost unul destul de mare, multe dintre ele desfășurându-se în același timp. Care a fost atelierul care a stârnit cel mai mare interes și de ce tip de fotografie s-au simțit mai atrași cei prezenți?
C.Ț: Nu am stabilit o ierarhie. De altfel, e cumva dificil de evaluat întrucât unele ateliere au fost gratuite, altele contra-cost. Unele au avut foarte puține locuri, la altele sala permitea și 35 de înscrieri.
Pentru cele cu locuri limitate, pe bază de portfoliu, respectiv atelierul Cristinei Venedict de portret și atelierul de fotografie nud, susținut de Dan Samoilă, “lupta” a fost ceva mai mare.
Dar au fost mulți înscriși și la sesiunea de portret de stradă- cu Mirela Momanu și Fred Fogherty, la atelierul despre microexpresii cu Andreea Chiru, la sesiunea de întrebări despre fotografia comercială cu Dan și Marius Samoilă, la prezentarea despre portret urban a lui Vlad Eftenie sau la atelierul de fotografie astronomică, susținut de Cătălin Păduraru.
Unii au participat la cât de multe activități au putut, fie ele ateliere, expoziții sau proiecții. Alții s-au orientat strict în funcție de genul fotografic care le este cel mai drag.
R.I: Când și cum a început povestea dintre tine și lumea fotografiei?
C.Ț: Asta este o poveste destul de lungă, dar o să încerc să o scurtez. Mai întâi am fost pasionată de astronomie (prin liceu). Îmi petreceam foarte multe nopți sub stele, la observații de meteori, la privit prin telescop, la arătat și văzut constelații. Apoi a apărut dorința de a captura bucăți de cer pe peliculă. Am început astfel încet, încet , pe drumul fotografiei astronomice. Pentru mine însă a fost tot timpul un joc de echipă. Când s-a rupt gașca, am cam renunțat și eu la astronomie și astrofotografie. Dar am rămas la fotografie. Și mi-a plăcut încă și mai mult. 🙂
R.I: Care gen de fotografie îți place cel mai mult?
C.Ț: Nu am un singur gen preferat. Îmi place fotografia abstractă, îmi place și peisajul. Uneori și portretul. Depinde foarte mult de starea mea, de ceea ce văd și în ce mod îmi atrage atenția. Dar aș putea fotografia cred aproape orice cu plăcere, atâta vreme cât îmi transmite ceva și simt că pot transmite și eu mai departe.
R.I: În ce loc ți-ar plăcea să ajungi pentru a fotografia?
C.Ț: Îmi doresc foarte mult să ajung în Islanda. Nu știu de ce mă atrage atât de tare acest loc, rămâne să aflu când voi păși pe acolo. Nici nu știu dacă vreau să merg neapărat pentru a fotografia, deși odată ajunsă, sigur nu voi mai lăsa aparatul din mână.
Mi-au plăcut iarăși în mod deosebit Marocul și Venezia. E ceva magic în deșert, dar și în atmosfera încărcată a orașului dintre ape. Sunt două locuri pe care le-aș revizita și fotografia oricând cu multă plăcere.
R.I: Pe când o expoziție personală?
C.Ț: Asta nu știu acum. Poate la anul. Lucrez încă la proiectul “Dragoste de zbor”, aș vrea să fac și un album cu acea serie. Dacă iese albumul, cu siguranță va fi și o expoziție. O să vedem ce urmează 🙂
Din dragoste pentru artă 