Proiectul π – 44 de zile de aventură

Auzisem de proiectul π€ de pe Facebook, urmărind povestea lui Dorin și a Aurei aproape cu sufletul la gură. Fiind o pasionată a fotografiei, imaginile pe care ei le postau din timpul călătoriei au fost primele care mi-au atras atenția. Însoțite de mici istorisiri de pe parcursul întregului circuit, unele care ne țineau pe cei ce îi urmăream cu sufletul la gură, trăind parcă alături de ei fiecare moment, aceste povești au reușit să mă țină “lipită” de întreaga aventură până la sosirea lor în țară, moment în care am decis să merg la F64 și să îi cunosc personal, dorind de asemenea să ascult povestea de la început. Dorin, este un fotograf talentat, un fotograf care reușește să te facă să trăiești prin imaginile pe care le surprinde. Aura este o persoană veselă, plină de viață, un adevărat sprijin pe toată durata celor 44 de zile pentru Dorin, și totodată cea care alături de Dorin a făcut posibil proiectul. În rândurile de mai jos, vă invit să citiți un interviu în care Dorin povestește pe scurt ce a însemnat proiectul  π.

R.I:  De la ce a pornit această idee a proiectului π şi de ce Islanda?

D.B: Înainte cu câteva luni de a-mi da demisia, m-am tot gândit vreau să fac fotografie şi în alt fel. Şi cea mai grea cale mi s-a părut aceea a unei aventuri prelungite. Am zis că trebuie să împing limitele şi să văd până unde pot să ajung. În acelaşi timp, am căutat să fac ceva cât mai responsabil şi mai sigur. Atât la mine, cât şi la Aura, nivelul de nebunie e într-un echilibru destul de sigur cu cel al responsabilităţii, aşa că ne-am ales un proiect pe care ne simţeam în stare să-l ducem la capăt, dar care să ne pună şi în situaţii limită, care să iasă în afara planului şi să ne testeze aşa cum nu s-a mai întâmplat până în acel moment pentru niciunul din noi. N-am dezbătut prea mult că bicicleta va fi mijlocul cu care vom trăi toată experienţa. Cât despre Islanda, e printre puţinele locuri din Europa unde nu vrei să mergi cu bicicleta, din cauza vânturilor năprasnice şi a ploii. A fost deci alegerea naturală.

R.I: Care au fost aşteptările tale în ceea ce priveşte această călătorie? Ce anume ţi-ai dorit să găseşti în Islanda?

D.B: N-am avut nicio aşteptare. Ca fotograf, mereu ai aşteptări şi pleci la drum cu imagini în minte. Dar experienţa te învaţă că imaginile făcute în natură apar când te aştepţi mai puţin sau deloc. Trebuie doar să crezi că o să se întâmple ceva frumos şi e suficient pentru un grad de bucurie ridicat. Cam aşa a fost şi aici. În Islanda cred că ne-am dorit cel mai mult să ne găsim pe noi. Şi-am reuşit.

R.I: Eşti un artist extrem de talentat şi se observă acest lucru în fotografiile cu care uimeşti de fiecare dată. Există un loc în Islanda despre care auziseşi sau pe care ţi-l doreai în mod special să îl fotografiezi?

D.B: “Extrem de talentat” e o expresie cam extremă. 🙂 Da, auzisem de multe locuri şi văzusem prea multe imagini, dar de data asta am plecat la drum cu ideea fotografierii aventurii noastre în primul rând. Lucru care nu mi-a reuşit pe deplin, dar care mi-a trezit interesul şi pentru altfel de imagini şi mai important, pentru a spune poveşti mai închegate, care să aibă un început şi un sfârşit, prin intermediul lor. Mi-am dorit, dincolo de locuri, să aduc mai aproape una de cealaltă viaţa şi fotografia.

R.I: Care a fost cel mai greu moment din timpul călătoriei şi care a fost cel mai frumos?

D.B: Ne-a fost greu când ne certam şi când pierdeam din vedere ce chestie specială trăim. Dar asta era de aşteptat să se întâmple, fiindcă amândoi am fost puşi în situaţii cu care nu ne mai confruntasem până atunci. Şi, oameni fiind, mai cedăm din când în când.

Frumos a fost totul până la urmă. Pedalatul în sine timp de 44 de zile a fost ceva extraordinar. Şi faptul că ne mirăm şi noi de cât de tare e tot ce facem. În schema universală a lucrurilor a fost ceva aproape fără nicio semnificaţie, dar vieţile noastre s-au schimbat mult şi cred că am reuşit să inspirăm măcar câţiva oameni să iasă mai des din casă şi să plece în propriile lor aventuri. Ori asta e ceva extraordinar.

R.I: Descrie-ne un moment amuzant din timpul acestei călătorii.

D.B: Hmmm. Îmi dau seama că mi-e greu să-mi aduc aminte un moment anume. N-am o memorie prea bună. Însă ce rămâne cu mine pentru mult timp sunt senzaţiile. De voie bună, râsete, uimire, linişte.

R.I: Ce înseamnă pentru tine proiectul π? Care este mesajul acestui proiect?

D.B: La început a fost o idee aparent imposibil de pus în practică. Apoi a deschis un drum la sfârşitul căruia să poţi spune că ai trăit frumos şi că ai ajutat şi tu, aşa cum te-ai priceput mai bine, ca lumea să fie mai bună. Mesajul e simplu: ieşi din casă şi fă sport, mergi mai mult cu bicicleta şi mai puţin cu maşina prin oraş, aventurează-te, fie că pleci la capătul lumii sau în spatele casei.

R.I: Dacă ar fi să o iei de la capăt, ce anume ai schimba din această călătorie şi ce anume ai păstra?

D.B: În afară de faptul că aş lua mai puţine tricouri cu mânecă scurtă şi m-aş gândi bine de tot dacă să mai iau bocancii sau nu (care mi-au prins tare bine de câteva ori), nimic. De păstrat, totul.

R.I: Care este fotografia ta preferată din seria celor realizate în Islanda?

D.B: Cred că cea în care apărem amândoi pe coloanele de bazalt de lângă Vik. Eu zâmbesc cu gura până la urechi, iar Aura priveşte cu mult optimism spre cer. Amândoi suntem cuprinşi de multă bucurie şi linişte. E o imagine care rezumă toată călătoria noastră. Apoi ar mai fi una cu Aura împingând la bicicletă pe un drum din interiorul Islandei. Şi aceea rezumă călătoria noastră.

R.I: Pe când un vernisaj cu lucrările realizate în Islanda?

D.B: Am avut mai multe prezentări, va apărea un articol în National Geographic Traveler şi sperăm să scoatem o carte. Cine ştie, poate va fi şi o expoziţie.

R.I: Ce sfat ai pentru cei care îşi doresc să pornească într-o aventură asemănătoare însă au temeri?

D.B: A avea temeri e un lucru absolut normal şi chiar recomandat. Depinde de cât de motivat e fiecare să facă aşa ceva. Aventura poate să ia multe forme. Eu cred că cel mai frumos e ca fiecare să-şi creeze propriile aventuri şi provocări, în contextul personal. Iar asta nu-i greu deloc de făcut.

This slideshow requires JavaScript.

Mai multe despre proiect, aici: http://www.dorinbofan.com/ProjectPI

Mai jos puteți să vizionați filmulețul călătoriei, un film care din punctul meu de vedere cuprinde esența și motivul acestui proiect.