Angi Cristea
După cum vă anunţam în articolul Angi Cristea – poezii din numărul de la 1 noiembrie, o avem azi alături de noi pe poeta Angi Cristea, care a fost de acord să ne răspundă la câteva întrebări pentru dumneavoastră.
L.N.: Cum se împacă poeta Angi Cristea cu omul Angela Melania Cristea?
A.C.: Poeta Angi Cristea (pseudonimul meu literar) trăiește în lumea această bulversantă, în care poetul trebuie să fie un fel de vox populi. Nu mă consider o poetă de budoar, ci o poetă a agorei, care are simțuri acerbe și exprimă la modul direct în poezie trăiri și sentimente care apar după contemplarea contrastelor lumii modern. Între omul care sunt și poetă există o completare reciprocă. Vocea care domină este însă a poeziei, deoarece a fi om este simplu, a fi poet, scriitor în speță, este o misiune de esență divină. Am simțit întotdeauna că cerul se deschide pentru comunicarea cu umanitatea prin noi, poeții. Inspirația unui poet se ancorează în real, dar sorgintea este divină. Consider că poeta este cea care trăiește viața Angelei Cristea și nu invers. Până la urmă, un poet are un destin excepțional și trebuie doar să și-l urmeze.
L.N.: Unde își are rădăcinile dragostea pentru literatură pe care o manifestați?
A.C.: Dragostea pentru litearatură vine în mine de niciunde, poetic vorbind. Întotdeauna am iubit cuvântul și acesta mi s-a așezat firesc în palme să-l modelez. Prin urmare, literatura este arealul unde viețuiesc încă din adolescență. Bunica mea argeșeancă a fost cea care ne fascina cu poveștile încă din copilărie, iar bunicul avea o cameră plină numai cu cărți. Religia lui era lectura. A fost un om al munților, pădurar, dar citea enorm. Din latura mea macedoneană vine puternic talentul, slavii întotdeauna au dovedit o înclinație spre contemplare, onirism și fantezie.
L.N.: Ce cuvânt are de spus originea macedoneană în ceea ce privește activitățile dumneavoastră artistice? Mă refer aici nu numai la faptul că sunteți coordonator al cenaclului literar Clubul scriitorilor Macedoneni (Asociația Macedonenilor din România-Filială Craiova) și Referent cultural al Asociației Macedonenilor din România-Fliala Craiova. V-a influențat în vreun fel stilul scriitoricesc?
A.C.: Desigur că această descendență din stirpea lui Alexandru Macedon are un rol important. Macedonenii sunt oameni harnici, mândri, iubitori de artă. Nu există macedonean să nu aibă o înclinație artistică. De aceea am și înființat acest Club al scriitorilor Macedoneni. Vorbesc aici de Asociația Macedonenilor din România, pentru că acest Club este înființat de către președinta Asociației Macedonenilor din România, Constantina Dumitrescu, care are de asemenea preocupare pentru frumos: scrie poezii, aforisme, jurnale. A înființat, special pentru membrii macedoneni, revista Macedoneanul, unde se publică articole referitoare la toate activitățile Asociației și despre toți membrii importanți și activi. De asemenea avem un atelier de pictură și un atelier de tradiții. În ce mă privește, consider că în Clubul scriitorilor macedoneni există oameni valoroși, care merită promovați, atât în revistele românești cât și în cele din Macedonia.
L.N.: Nu am putut să nu observ că primul volum pe care l-ați publicat în 2008, deși nu de versuri, este legat totuși de poezie, numindu-se “Nichita Stănescu. Inovații lingvistice”. De ce Nichita?
A.C.: Nichita Stănescu a fost idolul generației mele. Ajuns la maturitatea deplină ca poet, el a reprezentat pentru noi un simbol, iar arta limbajului la Nichita Stănescu a ajuns la perfecțiune. De aceea am abordat opera sa sistemic, observând predilecția pentru numerologie, forme geometrice, dar mai ales recurența acestora în poezie. Inovarea limbajului poetic a fost latura care m-a determinat să scriu acest studiu, deoarece am o anumită ușurință a manipulării cuvintelor.
L.N.: Volumul dumneavoastră de debut în versuri este (Diz)armonie, apărut în 2014 la Editura Edithgraf din Galați. De ce acest titlu? Vorbiți-ne puțin despre volum – ce anume a generat apariția lui, dacă au existat persoane care v-au sprijinit în acest sens, ce sentimente l-au înconjurat și îl inconjoară.
A.C.: Da, ca poetă am debutat în anul 2014, cu volumul (Diz)armonie. Este un volum care cuprinde foarte puține poezii din etapa anterioară și multe versuri datorate maturizării mele artistice. Titlul este unul dihotomic: lumea văzută dual, în armonie cu universul și o lume bulversantă, alienantă chiar. Este un volum din care transpar tehnicile mele artistice, bagajul cultural și spiritul critic. Ca orice volum de debut vrea să demonstreze ceva, ceea ce a și reușit, deoarece a primit Premiul I la Festivalul „Alexandru Macedonski” (Craiova, 2015).
L.N.: Timp de patru ani de zile ați coordonat activitatea trupei de teatru “Effect”. Ce a însemnat acest lucru? V-a influențat în vreun fel activitatea de autor?
A.C.: Desigur! Teatrul m-a fascinat întotdeauna. Am reușit să coordonez această trupă compusă din adolescenți, iar mai târziu și din copii, obținând multe trofee la concursuri de gen. Ca profesor nu se creează acea legătură specială cu elevii. În pregătirea spectacolelor am avut grijă să aleg cele mai bune texte. Am introdus poezie din autori contemporani în special. Astfel am stabilit o punte de legătură cu poezia românească de astăzi. Sunt altruistă când este vorba de poezie bună. Multe spectacole au fost prezentate la cenacluri literare, tinerii interacționând cu scriitorii momentului. Cu textul poetic „Mistrețul cu colți de argint” am obținut Premiul I în interpretarea unui elev al meu, Victor Ungureanu, iar cu piesa „Gaițele” de Kirițescu Marele trofeu la Gala Micilor Artiști organizată de Direcția de Tineret Dolj.
L.N.: Un alt detaliu al biografiei dumneavoastră este că sunteți profesor de limba română la Liceul de Artă “Marin Sorescu” din Craiova. Cât de mult contează pentru dumneavoastră această combinație poet/profesor la un liceu de artă?
A.C.: Este combinația ideală. Eu am absolvit un liceu de profil, liceul „Elena Cuza” din Craiova, secția filologie. Când am ajuns ca titular la Liceul de Arte din Craiova am fost extrem de impresionată de talentul colegilor mei de la secția de desen și secția muzică, precum și de talentul elevilor. Astfel am îmbinat teatrul cu muzica și poezia. Această dimensiune nouă a dat strălucire vocației mele artistice. Încă de la început am fost impresionată de talentul celor de la pictură și ce este altceva poezia decât pictura minții? Atunci când scriu ascult muzică, deci totul este acum în armonie cu eul meu.
L.N.: Cum se împacă poezia cu activitătile pedagogice?
A.C.: Activitățile pedagogice, în special la Limba română, presupun și o latură artistică. Numai un poet poate înțelege cu adevărat poezia la nivelul ei cel mai abscons. Elevii mei au șansa de a fi cunoscut scriitori craioveni datorită preocupărilor mele poetice, de a fi interacționat cu aceștia, de a lectura poezie, deoarece mereu mi-au oferit susținerea lor la lansări sau alte activități artistice.
L.N.: Ce text/texte v-au adus premiile de anul acesta? (Premiul I la Concursul “Alexandru Macedonski” și Premiul al II-lea la Concursul Național “Dor de dor”)
A.C.: Premiul I la Festivalul „Alexandru Macedonski” s-a datorat volumului de debut (Diz)armonie, un volum în care m-am exprimat cu toată recuzita artistică, încercând să demonstrez că poezia racordată la postmodernism poate fi la fel de expresivă și profundă. În ceea ce privește Concursul Național „Dor de dor”, am avut inspirația să trimit cinci dintre ultimele creații, ca de exemplu „Lolita prinre cărți cu miros de cărbune”. Am obținut, de asemenea, premiul al II-lea la Concursul Național „Talazurile mării” (Constanța), precum și premiul Editurii Edithgraf pentru volumul (Diz)armonie (cel mai bun volum al anului 2014).
L.N.: În fond, de ce poezie? Ce reprezintă poezia pentru dumneavoastră?
A.C.: Poezia reprezintă pentru mine aer, soare, sare, mare, pescăruși, iubire, vis, țară, limbă, strămoși, într-un cuvânt totul. Altfel nu știu să trăiesc și nu pot să respir.
L.N.: La ora actuală există un volum de poezii la care lucrați? Când am putea să ne asteptăm la o nouă apariție?
A.C.: Da, lucrez la o carte intitulată „Personalități ale culturii macedonene din Romania” și pregătesc al treilea volum de versuri care va apărea în ianuarie 2016: „Șoarecii care scriu al naibii de bine”, după poezia care dă titlul volumului.
L.N.: Vă mulțumim încă o dată pentru prezența pe pagina noastră și așteptăm cu mult interes următoarele volume!
Între timp doamna Angi Cristea şi-a lansat volumul “Plus/minus sentimente” în cadrul Târgului de carte Gaudeamus din Bucureşti, fapt pentru care o felicităm şi îi dorim şi în continuare cât mai multe realizări!
Din dragoste pentru artă 
Pingback: Cristina Bălăşoiu – portret | Din dragoste pentru artă
Pingback: Angi Cristea printre câştigătorii de la Premio Letterario Internazionale Corona | Din dragoste pentru artă