Liliana Negoi, prietena mea dar și cea alături de care am pus bazele acestei reviste, este cea care vă încântă cu articole noi, cu interviuri ale unor oameni deosebiți, îndrăgostiți de artă.
Însă pasiunea pentru cuvânt este una care se manifestă și în afara revistei noastre, Liliana fiind și o foarte bună poetă. Atribui aceste epitete datorită emoției pe care am regăsit-o citind poeziile ei, poezii care trebuie să recunosc că m-au făcut să văd cu alți ochi literatura cu ceva timp în urmă.
Pe data de 19 Decembrie, în cadrul Tucano Coffee, Liliana a lansat volumul “aparenta curgere a lucrurilor”, ce conține o selecție de poezii nu doar sensibile, ci și pline de esență. Sunt poezii care prin cuvintele folosite reușesc să creeze imagini aproape palpabile și să îți lase senzația că ai fost acolo atunci când ea le-a trăit.
Cadrul în care s-a desfășurat lansarea a fost unul intim, într-o sală decorată cu cărți și o bibliotecă ce erau întocmai potrivite pentru eveniment. Prieteni de-ai Lilianei dar mai ales oameni care iubesc arta și în special literatura i s-au alăturat pentru a-i adresa întrebări sau a petrece timp împreună.
Pentru cei care nu au reușit să ajungă la eveniment, pot vedea în imaginile de mai jos cum a fost atmosfera, iar cei care doresc cartea, o pot contacta pe Liliana aici.
În rândurile ce urmează, împărtășesc cu voi una dintre poeziile mele preferate din volum. Felicitări Liliana încă o dată și așteptăm cu drag noul volum 🙂
tăceri de lapte
mi-e dor de libertatea din gustul unei piersici
aşa cum râdea ea către mine pe vremuri,
sfâşiată de caninii mei de lapte –
uneori cuvintele pe care le dezgrop din amintiri
încă îi mai poartă stigmatul zemos şi aromat,
mâinile îmi miros iar a funingine şi aripi de fluturi
iar soarele îşi jupoaie lumina fragedă de pe pielea mea,
suferind de vară continuă.
cândva piersicile nu ştiau să tacă.
acum privirea mea e aidoma monstrului livid al unei dimineţi hibernale,
iar gustul diluat al fructului
se chinuie să îşi facă loc printre cuvinte nespuse,
şi, nereuşind,
se îngroapă înapoi în tăcerea arsă pe la colţuri
ca pergamentele vechi,
tânjind după dinţii de lapte
prea demult căzuţi
Din dragoste pentru artă 