Laura Pascu: “Jobul mi-e pasiune și pasiunea job. Asta ar trebui să inspire pe oricine”

10450287_941066855918735_5513106754688130398_oAm avut plăcerea să realizez acest interviu cu Laura iar mai apoi, am pășit în universul ei, unde am admirat fel și fel de cutii și cutiuțe. Este o adevărată bucurie să poți să vezi atâtea culori, atâta inspirație și, așa cum spunea și Laura, pasiune pură. În rândurile ce urmează, vă invit să îi citiți răspunsurile, și să pășiți și voi în lumea ei 🙂

R.I: Povestește-ne cum și de la ce a început povestea pasiunii tale pentru obiectele handmade, personalizate.

L.P: Povestea a început de mult, nici eu nu mai știu, eram mică. Tot timpul mi-au plăcut lucurile frumoase, mi-a plăcut ca totul să arate bine, asortat. Sunt fascinată de culori, de nuanțe. Dar pot spune că prima dată, organizat și cu achiziționări de materiale, a fost pe la vreo 27 de ani când m-am mutat singură într-o garsonieră și a trebuit să o aranjez. Mi-am făcut singură tot soiul de etajere, tablouri și alte chestii. Apoi am cumpărat lut și l-am frământat, am pictat obiectele și am decorat casa. Apoi am început să fac cadouri și tot așa. Mai târziu am trecut la tehnica decoupage, șervețele și altele. Am început să cumpăr cufărașe mici și cum prind ceva ce poate fi pictat, imediat fac.

R.I: De ce obiecte de decor pentru casă și nu altfel de obiecte handmade?

L.P: Pentru că îmi plac decorurile, îmi place să fac lucruri care se pot vedea. Nu m-au atras niciodată bijuteriile sau altele de genul asta. Îmi plac cutiuțele. Tot timpul aveam prin casă cutii și cutiuțe, coșuri și coșulețe cu tot felul de chestii. Acum sunt colorate. Îmi place să le colorez. Poate sunt și un pic obsedată de ordine. Nu prea tare, dar atât cât să stea toate în cutii.

R.I: Am ascultat în cadrul unei știri a unui post de televiziune ce prezenta activitatea ta ca artist handmade, că ai moștenit dragostea pentru artă de la tata. Ce îi plăcea să creeze și în ce fel ți-a influențat stilul său pasiunea actuală, activitatea artistică a tatălui?

L.P: Tata a fost pictor. El făcea tablouri, restaura biserici, alte lucruri. Nu știu cât m-a influențat, tatăl meu a murit când eu aveam 22 de ani, dar cred ca am moștenit de la el dragostea pentru frumos, pasiunea pentru culori. Îmi place să asortez lucruri, să pun accente, îmi plac nuanțele, umbrele. El m-a învățat să combin culori, să combin vopsele. Cum să folosesc pensula, cum să folosesc bureții, cum să fac baza și ce lacuri să folosesc când termin o lucrare. M-a învățat să nu îmi fie teamă dacă mă murdăresc de vopsele și că un artist se curate abia la final, dacă se mai curăță. Spre disperarea mamei mele, evident.

DSC_2586

R.I: În aceeași știre se vorbea despre pasiunea pentru cufere, pe care le transformi în adevărate obiecte de artă ce vor înfrumuseța casa. Ce anume te atrage la aceste obiecte și cât durează finalizarea unui astfel de cufăr?

L.P: Mi-a plăcut mereu să îmi bag nasul în cufere și cufărașe și să pictez, să mă joc cu vopsele. De câțiva ani am început să aprofundez și acasă asta, after job. E o pasiune, îmi place să intru la mine în atelier și să mă joc. Uit de tot când sunt acolo. De multe ori îmi doresc să am mai mult timp să stau în atelier. Și da, durează mult să faci o cutiuță. Cel puțin 2,3 ore. Apoi le finisezi, mai ștergi, mai adaugi, dai cu lac, lași la uscat. Acum am vreo 4 cutiuțe începute și încă mai durează. M-a rugat cineva cândva să îi fac 12 cutii pentru condimente. În stil Indian trebuiau făcute. Nu m-am gândit că o să îmi ia atât de mult timp. 4 săptămâni am lucrat la ele seară de seară și în weekend-uri. Să știi că uneori este destul de greu și migălos. Alteori plictisitor să stai și să smirgheluiesti cutii, să le dai cu grund, cu bază, apoi pictatul, asortatul, șters, refăcut, apoi cu lac și la final să îi mai pui și șuruburile la loc. Asta e ceva care chiar nu îmi place, fac răni de la șurubelniță.

R.I: Cu ce material ai lucrat/ lucrezi și care sunt cele care îți plac cel mai mult? De ce?

L.P: Lucrez cu acrilic, e mai simplu pentru că lucrez pe lemn. Am încercat mai multe, dar tot la acrilic am rămas. Îmi place mie mai mult cum arată după. Iar ca material de bază, îmi place cel mai mult lemnul. Am pictat și pe sticlă, mucava, polistiren, tablă, ceară de lumânare. Dar tot la lemn rămân. Nu știu de ce. Îmi place.

R.I: Când găsești timp pentru pasiunea ta și totodată cât timp dedici acesteia?

L.P: Ufff, nu găsesc atât de mult timp pe cât mi-aș dori. De obicei duminica, dar evident nu reușesc să termin și continui în fiecare seară după ce vin de la birou, cam o oră, două. În atelier, tot timpul am masa pregătită cu toate cele. Mai trec spre balcon, mai dau o pensulă, mă mai învârt puțin, mai lipesc ceva cu pistolul de lipit.

R.I: Atunci când începi să creezi, să personalizezi obiectele, pornești de la o schiță, gândești înainte modelul sau lași inspirația să te conducă?

L.P: Nu mi-am făcut niciodată schițe, dar nici nu las inspirația să mă conducă în totalitate. Am mereu ceva în plan atunci când încep, dar până la final mai mereu se schimbă. Alteori ajung la final și nu îmi mai place deloc și refac de la capăt tot. Dau din nou cu alb și repictez, fac cu totul altceva.

DSC_2592

R.I: Care este cel mai drag obiect realizat și de ce?

L.P: O chestie, nu știu ce e, un soi de borcănaș, e printre primele obiecte de lut făcute de mine, am pictat puțin la el, am adăugat niște mărgeluțe. Îl iubesc deși nu este legat de nimic sentimental. Nici măcar nu e primul. Îmi place mie pur și simplu.

R.I: Ce îți place să faci atunci când nu lucrezi la cutiuțele artistice? Cum îți petreci timpul liber?

L.P: Păi timpul liber mi-l umplu cu cufărașe și cutiuțe. Restul e umplut deja de jobul meu de zi cu zi de purtător de cuvânt la Centrul European al Consumatorilor România. Învăț consumatorii cum să călătorească în Europa.

Dar și citesc mult, călătoresc și mai mult. Când cineva îmi zice hai, eu sunt deja la ușă. Am o mulțime de prieteni cu care mă văd frecvent.

R.I: Ce anume te inspiră? Ce anume crezi că ar putea inspira pe ceilalți din creațiile tale?

L.P: Mă inspiră primăvara, starea în care sunt, o discuție, o cafea, o floare. Nu am idee. Pur și simplu îmi place ce fac și totdeauna mi-a plăcut să fac ce îmi place. Și la birou și acasă. Sunt puțin cam răsfățată, recunosc. Dacă ceva nu îmi place, fug. Jobul mi-e pasiune și pasiunea job. Asta ar trebui să inspire pe oricine, să ne gândim că o viață avem și în aia trebuie să facem ce ne place. Nu există că nu am variante, mereu sunt variante și soluții, important este să le găsești.

R.I: Unde pot fi admirate și/sau achiziționate produsele handmade?

L.P: Pe pagina de Facebook sau pe blogul meu uneori, www.prcafe.ro. Nu prea le vând, mai mult le fac cadou prietenilor. Fac doar la comandă, când îmi cere cineva. Nici la vreun târg nu am fost vreodată, dar am vândut, recunosc. Mai fac și niște Ateliere de Fericire unde îi învăț pe alții să facă. Nu fac o afacere din asta. E pasiune pură.

This slideshow requires JavaScript.

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s