După cum v-am promis în numărul trecut, am astăzi plăcerea să vă ofer spre lectură un interviu cu Liliana Arnaut, o artistă tânără şi plină de optimism, dornică să împărtăşească tuturor din lumina ei sufletească :).
L.N.: În primul rând o să te rog să ne vorbeşti despre tine – cine este Liliana Arnaut şi cum a ajuns ea să păşească pe calea artelor plastice?
L.A.: Nu am ales conştient acest drum, mai degrabă m-a ales el pe mine. Îmi plăcea să pictez de mică, alegeam mai degrabă acuarela decât păpuşa. Chiar şi în magazine, preferam mai degrabă secţiile cu materiale pentru pictură decât cele cu jucării. Mi se părea natural acest lucru, dar atunci nu-l puteam conştientiza ca fiind un talent anume. E ca şi cum ai ruga peştele să descrie apa în care înoată. Dar mă bucur că părinţii au observat atracţia mea pentru artele vizuale şi m-au îndrumat spre şcoala de pictură de la 10 ani, după a urmat Liceul de Arte Nicolae Tonitza, Bucureşti, apoi Universitatea Naţională de Artă Bucureşti, licenţă şi master. Şi uite aşa, fără să îmi dau seama, am ajuns să trăiesc din artă.
L.N.: Dacă am înţeles bine, tu eşti născută la Orhei, în Republica Moldova, ceea ce înseamnă un drum destul de lung până la Bucureşti şi, mai ales, o mulţime de eforturi, atât din partea ta cât şi a familiei tale. Consideri că a meritat? Ce anume a fost cel mai dificil lucru de-a lungul timpului?
L.A.: Am venit la Bucureşti singură, la 16 ani, pentru a studia artele. Am luat această hotărâre pentru că am considerat că aici am mai multe posibilităţi pentru a-mi dezvoltă talentul. Acum, privind în urmă, îmi dau seama cât de important a fost acest pas şi cât de dificil a fost drumul ce a urmat după. Cel mai dificil lucru a fost distanţa de familie, dar, de fapt, aceasta a creeat o conexiune şi mai profundă între noi. A meritat tot. Mă bucur că sunt aici şi nu am regretat niciodată că am ales această cale.
L.N.: Cine sau ce a determinat trecerea ta la utilizarea artei în felul în care o faci acum?
L.A.: Citesc literatură motivaţională şi de dezvoltare personală de pe la 12 ani, îmi place să pun în practică lucrurile pe care le aflu din cărţi. Iar proiectul a început din dorinţa mea de-a combina pasiunea pentru artă şi cea pentru dezvoltarea personală. Acestea două au crescut în mod natural, ca fiind parte integrală din mine. Mă regăsesc în picturile mele. Mi se pare natural să-mi cânt sufletul pe o coală de hârtie, folosind drepte note – culori.
L.N.: Una din particularităţile creaţiilor tale este felul în care atragi atenţia, prin arta ta, asupra semnificaţiei cuvintelor şi, implicit, a sentimentelor. Crezi că există o anumită conexiune între culoare/formă şi cuvânt/sentiment?
L.A.: Există o singură regulă de baza în conexiunea culoare/formă şi cuvânt/sentiment: fericirea se pictează trăind o stare de fericire, iar tristeţea – o stare de tristeţe. Prin ilustraţiile mele încerc să transmit, prin culori şi cuvinte, vibraţia naturii – pace şi iubire. Culorile şi cuvintele se nasc natural şi prind formă pe hârtie pentru că pictez cu bucurie şi pasiune.
L.N.: Unul dintre cele mai recente proiecte ale tale a fost legat de ajutarea unei fetiţe cu probleme, Sonia. Ce anume te-a determinat să te implici în acest proiect?
L.A.: Am auzit de Sonia întâmplător, prin intermediul unei prietene. Dorinţa de a face ceva pentru a o ajuta s-a născut instantaneu. Mă simnt mulţumită şi fericită atunci când pot să fac ceva pentru oameni, de aceea în luna martie, 50% din suma adunată în urma vânzărilor de pe magazinul meu online, i-a fost donată.
L.N.: Cum te-ai simţit, ştiind că arta ta a reprezentat, la propriu, un ajutor pentru cineva? Crezi că te vei mai angaja în proiecte similare?
L.A.: Îmi doresc ca arta mea să fie mai mult decât hrană pentru suflet. Această campanie „Cu drag, pentru Sonia” a fost o experienţă interesantă, care m-a umplut cu bucurie. Mi-ar face plăcere să mă implic în campanii similare şi în viitor.
L.N.: Am văzut că obiecte realizate de tine au ajuns în toate colţurile lumii. Care este cel care a ajuns cel mai departe? Sau în cel mai neobişnuit loc?
L.A.: Nu ştiu ce e mai departe: Columbia, Vietnam sau Namibia? 😀
L.N.: Ai avut vreodată comenzi care să te ia cumva prin surprindere? Dacă da, în ce fel?
L.A.: În mare parte, am avut comenzi frumos de ciudate. Partea interesantă este că multe dintre ele se duceau în direcţii pe care doream să le explorez şi înainte de a apărea comanda propriu-zisă.
L.N.: Cât de importantă crezi că este arta – de orice fel – în viaţa noastră?
L.A.: Artele ne readuc în prezent. Părăsind regatul minţii, ajungem să ne odihnim în templul inimii, pe verdele frunzelor şi cântecul păsărilor.
L.N.: Dacă ai lua-o de la capăt cu tot ce reprezintă viaţa şi cariera ta de până acum, ai schimbă ceva? Dacă da, ce anume?
L.A.: Nu aş schimba nimic. Sunt suma tuturor experienţelor, nu aş fi ceea ce sunt fără una din ele, indiferent dacă atunci am etichetat-o ca fiind pozitivă sau negativă.
L.N.: Ce mesaj ai vrea să transmiţi cititorilor noştri?
L.A.: „Lasă-ţi inima să cânte”
Creaţiile Lilianei pot fi găsite accesând fie pagina ei personală, http://arnautliliana.com/, fie magazinul virtual de pe breslo https://www.breslo.ro/LilianaArnautArt, fie pur şi simplu pagina ei de Facebook https://www.facebook.com/liliana.arnaut/
01
Din dragoste pentru artă 