Întâlnirea cu Alina s-a lăsat așteptată, din același motiv pentru care toți reușim să ne adunăm greu – timpul, sau lipsa lui. Însă în momentul în care am ajuns în locul în care creează și m-am apropiat de agendele pe care le lucrează cu atâta drag, am înțeles că pune pasiune în fiecare centimetru de lemn. Am simțit cum crede în ceea ce face, am văzut cum se concentrează atunci când coase și m-am bucurat să cunosc un om vesel și plin de viață. Îți mulțumesc Alina pentru minunatul interviu și pentru întreaga energie pozitivă. Vă invit și pe voi să intrați în universul ei și al “I WooD be”.
R.I: Ți-am văzut prima dată creațiile la petrecerea Bookletta când de altfel ai și anunțat colaborarea cu Rusanda. Cum ți-a venit ideea să creezi obiecte din lemn? De la ce a pornit acest proiect?
A.E.M: Da, într-adevăr, acolo ne-am cunoscut. Petrecerea Bookletta a fost ca o trezire la realitate pentru mine. Eram acolo în fața a zeci de oameni și trebuia să mă prezint pe mine și creațiile mele a fost puțin intimidant, dar,totodată, m-a făcut să conștientizez că am “crescut”.
Acest proiect a început mai mult în joacă. Pe perioada masterului, când eram în Iași, tot stăteam și mă gândeam “bine …nu am muncit pe toată perioada facultății, nu am muncit la master, dar mai am puțin și termin. După, ce fac? Bineînțeles că nu voiam să continui pe ceea ce am terminat, pentru că nu mă vedeam să lucrez în turism, cu toate că îmi place să călătoresc. Da, am terminat facultatea de Geografia Turismului, urmând mai apoi masterul în Management Turistic și Hotelier și multe cursuri în turism și nu numai. Dar nu asta mă atrăgea. La un moment dat mă tot uitam la cei din zona artistică, deoarece acasă tot timpul când eram supărată, desenam, cadourile pe care le făceam prietenilor erau create de mine și tot asa…ce mai..îmi plăcea să creez.
Altcândva, când mă delectam cu un volum de-al lui Murakami, mai exact Pădurea Norvegiană, mi-am dat seama că nu dețin niciun semn de carte și nu vreau să fiu acel “monstru” care îndoaie marginile la pagină. Așa am ajuns să îmi fac primul meu semn de carte din cutii rămase de la vopsea de păr, i-am dat culoare, l-am cusut pe margine..și gata semnul. Arăta groaznic, dar nu mai eram nevoită să devin un monstru. Atunci mi-am dat seama că nu văzusem pe nimeni cu semne de carte pe la târguri. Am ajuns să pictez câteva, iar prima lor expunere a fost la un festival mic G-fest din 2014 în Iași. Observând cât de receptivă este lumea la ceea ce fac, m-a încurajat foarte tare, până în momentul în care devenisem fata cu valiza de armată și semnele de carte. Ușor, ușor, am început să caut târguri în capitală pentru că voiam să văd cum este piață aici, dar căutam târguri unde erau și petreceri sau alte evenimente, ca să le probez pe amândouă. Anul trecut prin mai, la unul din târguri mi-am dat seama că merită să mergi pe traiectoria asta, și că aveam o părere greșită de București, ajungând să îmi placă foarte mult. Din octombrie m-am mutat aici și m-am apucat de treabă.
Eu toată viața am fost mai masculină, mi-a plăcut munca de bărbat, dețin scule în casă de când mă știu, iar dacă vrei să mă duci într-un loc unde să mă simt ca în Disneyland, du-mă în magazinele de bricolaj, nicidecum în mall. Îmi place să tai, să bat cuie, să construiesc, să fac muncă de bărbat.
De ce lemnul? Pentru că e ușor de lucrat cu el, e natural, are mirosul lui specific, iar produsele mele sunt recunoscute pentru miros. E fabulous.Simți?
R.I: De ce lemn?
A.E.M: După cum am mai precizat, lemnul pentru mine inspiră natură. Bineînțeles, îmi plac și alte materiale, dar când mă gândesc la lemn, mă gândesc la copaci, iar copacii simbolizează viața, renașterea sau ne putem duce spre legenda din filmul The Fountain care spune ca cel ce bea din seva Copacului Vieții, trăiește veșnic. Totul a început de la Copacul Cunoașterii și fructul interzis. Are atâtea semnificații și profunzimi, încât nu ai cum să nu iubești lemnul.
R.I: Cum ți-a venit ideea numelui “I wood be”? Ce semnificație are?
A.E.M: Este fenomenul evolutiv și poate desemna teoria evoluției exprimată de Charles Darwin și este exact ceea ce mi-am propus să fac- să evoluez. I WooD Be – I Would Be.
L-am gândit puțin până să găsesc ceva să mă reprezinte. Când m-am mutat aici le-am spus prietenilor și mamei, că voi reuși să fac ceea ce îmi propun. Bineînțeles, nu am ajuns încă acolo și știu că am mult de muncă, dar pe partea asta “răbdare” este al doilea meu prenume. Deja am cunoscut mulți oameni cu care colaborez sau urmează să colaborez. Ideile nu se opresc niciodată, iar singura limită este imaginația fiecăruia. I wood be este și pe partea de îndemn pentru client spre partea culturală. Căci asta încerc să inspir, să instig lumea la citit ( prin semnele de carte), la scris (prin agende), la faptul că este important să nu uităm cine suntem și nici de cele mai frumoase amintiri ale vieții ce trebuie răsfoite ca altă dată ( albumele foto) și să “îndrăznim” să ne mândrim cu versuri de poezie ce au marcat literatura noastră. La fel de mult îmi doresc să mă duc spre sensibilitatea lor, spre profunzime, să reușim să ne deschidem și să încercăm să ne arătăm adevărată înfățișare. I would be, would you?
R.I: Există materiale care “merg” cu lemnul și materiale care nu se potrivesc? Care ar fi și de ce?
A.E.M: Păi, încearcă să pui lemn cu argint, lemn cu porțelan, cupru, sticlă, de piele nu mai spun, textile, încearcă să pui lemn cu orice și cu puțină imaginație ai să observi că “merge” cu orice. Bineînțeles, acum depinde și de esențele lemnului.Totul ține de nebunia ta artistic, și îi poți da o valoare foarte mare.
R.I: Ce anume te inspiră în crearea diverselor modele?
A.E.M: Cred că ține foarte mult de starea mea de spirit, încerc să mă descopăr, să văd prin ochii altor oameni, sau să denumesc stări sufletești. Sincer… nu pot lucra după un anumit tipar și cam am probleme cu simetria, nu ies perfecte, dar în fond și la urma urmei, acest lucru le caracterizează și mai ales că ele sunt create manual și îmi place să lucrez liber. Nu îmi place să-mi fac planuri de cum o să iasă un produs, totul depinde foarte mult de inspirația de moment.
R.I: Ce presupune crearea agendelor din lemn? Cât de greu este procedeul și de ce anume ai nevoie?
A.E.M: Ca să poți să creezi o agendă din lemn, ai nevoie de timp. Și nu glumesc, că acesta este inamicul meu de când m-am mutat în București.
După ce îmi fac “rost” de timp, mă duc să achiziționez materiale. În primul rând lemnul, după care mă duc singură, îl tai și îl car la umăr cu autobuzul sau taxiul, deoarece nu dețin mașină. Zic aceste lucruri, ca să o cunoașteți puțin și pe Elena, nu doar produsele ei. După care îl duc la atelier, unde este tăiat la laser exact în forma în care îl vedeți. Le duc acasă, le smirgheluiesc cu aparatul pe care mi l-am cumpărat din bănuții de la primul târg, lăcuiesc, smirgheluiesc din nou, adaug foile reciclate…DA! Ai auzit bine- foi reciclate, le cos, apoi începe crearea copertei. La finalizare se adaugă alte 3 straturi de lac pentru rezistență. Restul este ca la magie : dacă știi cum s-a produs trucul, nu mai are niciun farmec.
R.I: Handmade-ul este deja, o artă am putea spune, destul de apreciată și cunoscută la noi și nu numai. Te-ai gândit vreodată că fiind destul de mulți creatori de produse handmade va fi poate greu să pătrunzi pe această piață?
A.E.M: Când lumea aude de handmade (cel puțin în zona mea), deja se gândesc la niște chestiuțe resucite cu ce ai prin casă, fără niciun viitor și sărac lipit. Ei nu privesc chestia asta ca pe o afacere. Suntem foarte mulți designeri, însă fiecare vine cu creația proprie și se încearcă să nu existe asemănări între produse. Pe perioada când am venit eu în București, nu mai era nimeni cu agende, însă acum au început să apară din ce în ce mai mulți, dar stilurile sunt diferite. Nu ai cum împiedica acest lucru, așa că nu-ți rămâne de făcut decât să vii cu o completare sau să vii cu un alt produs. Și sincer să îți spun îmi este cam greu, deoarece sunt cam nouă pe teritoriul Bucureștiului și nu am cunoștințe din facultate sau alte prietenii. Lucrez singură și nu reușesc să mă ocup de toate. Dacă într-un moment creez produse, nu mai am timp de promovare, dacă fug după colaborări, nu mai am timp de creație și tot asa… nimeni nu zice că e ușor, dar depinde care este scopul tău final și este important să nu cedezi.
R.I: Spuneai că o parte din versurile de pe plăcuțele de lemn îi aparțin lui Nichita Stănescu, tu având o pasiune pentru opera sa. În ce mod se îmbină cărțile citite, poeziile, autorii favoriți cu arta pe lemn? Ce influență a avut?
A.E.M: După cum ți-am mai precizat, pentru mine lemnul este un material profund cu rădăcini pe care nu le vezi, iar ramurile acelui copac sunt trăirile și realizările, sau de ce nu-familia. Exact același lucru mă face să simt Nichita. El este un profund în poeziile create. Trebuie să fi trăit acele experiențe ca să-l poți înțelege. Cum spune și Nichita “tu ai un fel de paradis al tău în care nu se spun cuvinte”. Așa și eu..nu pot explica, pentru că sunt prea multe necuvinte.
La coliere e ca și cum ai scrie pe trunchiurile copacilor Laura + Paul = love, în momentul când ești la 2000 de m altitudine. E acel moment când ajungi să atingi ceva și să ai o trăire și dorești să o exteriorizezi. Nu îți este rușine de ceea ce simți și nu te deranjează să te exteriorizezi. Lumea trebuie să te accepte exact așa cum ești, pentru a nu te pierde în mulțime. Și trebuie să devenim independenți și nu dependenți de exterior. Trebuie să ne regăsim și să fim cât mai sinceri cu noi.
Agendele mele nu sunt jurnale, ci agenda unde îți notezi ideile de afaceri, obiectivele, cursurile la facultate, poveștile, trăirile, lista de cumpărături, absolut orice. De ce? Pentru că îți place să fii sincer cu tine. Colierele sunt povestea interioară scoasă la exterior. Trăim într-o lume în care interiorul nu prea mai iese la suprafață și asta doresc să evidențiez, că suntem atât de frumoși.
R.I: Ce îți place să faci atunci când ai timp liber? Care sunt hobby-urile tale?
A.E.M: Să ies. Să ies din casă și să mă duc într-un parc pe iarbă și să citesc. Să ies și sa profit de evenimentele culturale, căci aici sunt foarte multe. Să mă duc la teatru, să ies la cafenele unde poți socializa cu prietenii. Acum sunt în faza de cunoaștere și experimentare. Nu am apucat să văd Bucureștiul atât de mult și trebuie să exploatez fiecare muzeu, parc, eveniment, să cunosc oameni noi și să-mi leg atât prietenii, cât și colaboratori.
Daaar, de fiecare dată când se ivește ocazia, călătoresc. Mult. Acum îmi spui să mergem și merg. Îmi plac călătoriile cu rucsacul în spate și cortul, lucru pe care urmează să îl fac acum. Îmi place să descopăr cultura oamenilor, să experimentez mâncărurile lor și să le observ comportamentele. Acest lucru îl fac zilnic și sincer, mă amuză. Sunt foarte energică și tot timpul trebuie să am activitate. Probabil de aceea iubesc ceea ce fac, pentru că nu am un program impus și dacă îmi doresc să-mi iau rucsacul în spate, o fac, dacă vreau să merg la un festival cu produsele, o fac. Aș putea spune că sunt dependentă de independență.
R.I: De unde îți putem achiziționa produsele?
A.E.M: Momentan nu am un site, dar, promit că urmează. Până atunci produsele pot fi vizionate și urmărite pe paginile mele de:
FACEBOOK – I WOOD BE:https://www.facebook.com/iwoodbe22/
INSTAGRAM :https://www.instagram.com/i.wood.be/
Breslo: https://www.breslo.ro/organize/items
GMAIL: eleena.murariu@gmail.com
Produsele pot fi personalizate după preferințe, atât colierele, agendele dar mai ales albumele foto pentru ocazii speciale (nuntă, botez). Stau la dispoziția clientului și sunt sigură că vom lega o colaborare frumoasă unde povestea fiecăruia va fi “recitată” frumos.
Din dragoste pentru artă 
Pingback: Dichisar de toamnă. Un târg care a reunit artiști și oameni plini de creativitate. | Din dragoste pentru artă