Am avut plăcuta ocazie ca, pe data de 20 iulie, să asist la lansarea de carte a noului volum de versuri sub semnătura poetei Angi Cristea la Bucureşti, în cadrul Institutului Calderon, în compania mai multor personalităţi artistice, dintre care o parte au luat şi cuvântul – îi voi enumera aici pe domnul Aurel Maria Baros, domnul Alex Ştefănescu, domnul Puiu Răducan, doamna Doina Ghiţescu, domnul Trandafir Sîmpetru, doamna Maria Niculescu, doamna Liliana Liciu, doamna Diana Olteanu şi alţii.
Evenimentul a fost moderat cu multă pricepere de însăşi autoarea cărţii, care a oferit ocazia celor prezenţi în sala “Ioan Luchian” să o cunoască mai îndeaproape şi să îi înţeleagă creaţia. Volumul, tipărit în cadrul Editurii Aius din Craiova, beneficiază de o prefaţă consistentă aparţinându-i lui Florin Grigoriu, precum şi de un comentariu extrem de sensibil al lui Alex. Ştefănescu pe coperta spate, din care îmi permit să citez următorul fragment: “Dincolo de toată filosofarea esoterico-estetică referitoare la genul liric, scopul poeziei este să placă. Iar poezia scrisă de Angi Cristea place. Este, din punctul meu de vedere, tot ceea ce îşi poate dori un poet.”
Intervenţiile invitaţilor săi, punctate cu lecturi din poeziile cuprinse în volum, au fost de natură să întărească încă o dată ceea ce se ştia deja, şi anume faptul că Angi Cristea este o poetă ale cărei texte sunt de natură să genereze o mare forţă gravitaţională faţă de cititorii lor şi sunt capabile să provoace mintea umană să depăşească limite ale convenţionalului şi să se întindă precum o coardă de arc, din care mai apoi conştiinţa să fie proiectată, precum o săgeată, la un nivel superior.
Completată de o expoziţie cu creaţii ale elevilor Monicăi Dincă de la secţia de arte plastice a Liceului “Marin Sorescu” din Craiova, acolo unde Angi Cristea îşi desfăşoară activitatea ca profesor de limba română, lansarea de carte a beneficiat de asemenea de două voci care, deşi diferite una faţă de cealaltă, au impresionat în egală măsură ascultătorii – Sava Regăţean şi Yunus Vâlcelaru.
Mi-a fost drag să fiu acolo, mi-a fost drag să primesc din mâinile ei volumul cu dedicaţie, şi mi-e la fel de drag să vi-l recomand şi vouă, cititorilor noştri – iar ca o mostră menită să vă atragă, vă las în compania versurilor poetei de origine macedoneană, care a demonstrat din nou, dacă mai era cazul pentru cineva, că stăpâneşte cuvântul şi înţelesurile lui la superlativ.
Viața la mall prin oraș a început febra cumpărăturilor îmi lipsește luna plină râul rece aroma fânului norii risipiți ca niște ani pe străzi taxiuri claxonează galben taximetriști ne cer bani moși crăciuni se învârt grăbiți în vitrine un autobuz dă buzna pe trotuar bătrânul acela care moare cu pensia necheltuită în buzunar ar cumpăra ore viața la mall nu are miros de garofițe mereu te întrebi împingînd la cărucior oare caii vor mai paște iarbă mâine? dacă poeții scriu pe wall neputințe cu o carapace de suflet de ce își înfundă mâinile în rutina zilei? cineva rămâne ultimul să stingă lumina ce înger când din galopul zilei rămân doar secundele mutele? trage vitrina din dreptul inimii să îmi odihnesc liniștea care crește între fire de iarbă pe lista mea nu voi pune creioane pensule culori voi pune lumini brazde de pământ voi pune sori la coadă se stă ca în strană fără să respiri se plătește cu bani cash nu cu trandafiri îmi amintesc de firele de lămâiță cum striveam fragi între dinți și mă scăldam în miros de regina-nopții cu genunchii juliți ai un card pentru o noapte la stână? dacă nu dă-mi o gură de lună ieri striveam iarba cu piciorul înotam printre cuvinte lucioase azi alerg în orașul cu o mie de guri să cumpăr cărucioare pline cu viermi de mătase cât se va mai bea poezie? cât vom mai locui într-un glob? nu se știe nu se mai știe…
Din dragoste pentru artă 