Editura Herg Benet a lansat de curând romanul “Felinarium”, reprezentând debutul literar al autorului Andrei Duran. Departe de a fi o lectură facilă, “Felinarium” dă de gândit, destul de mult chiar, asupra unor subiecte sensibile, controversate, drept pentru care vi-l recomandăm şi dumneavoastră. Şi pentru că, făcând cunoştinţă cu romanul, am vrut să facem cunoştinţă şi cu autorul său, vă prezentăm în continuare un interviu la care acesta a fost de acord să ne răspundă :).
L. N.: – De la ce vârstă ai început să cochetezi cu scrisul?
A. D.: – De la vârsta de 10-11 ani. Prin clasa a patra am compus o poezie pentru o oră de limba română, iar, la scurt timp, am scris un roman de aventuri. Din liceu am început să scriu foarte multe poezii, iar prin facultate m-am apucat și de piese de teatru.
L. N.: – Care este, din punctul tău de vedere, cea mai dificilă parte a întregului proces de scriere a unei cărţi?
A. D.: – Cea mai grea parte este atunci când trebuie să depășești granița celor 10-15 pagini începute, de a continua firul narativ și de a finaliza povestea pe care vrei să o scrii.
L. N.: – La data când apare acest interviu, editura Herg Benet ţi-a celebrat deja lansarea volumului Felinarium în cadrul ediţiei 2017 a Salonului Internaţionale de Carte Bookfest. Cartea, din câte am aflat, e scrisă în memoria bunicii tale. Aş fi prea indiscretă dacă te-aş întreba de ce în memoria ei?
A. D.: – După moartea bunicii mele mi-am spus că prima carte pe care o voi publica va fi în memoria ei. A fost un gest prin care am încercat să nu uit niciodată ceea ce a reprezentat ea în viața mea.
L. N.: – Felinarium – monument dedicat caracterului pseudo-felin al sexualităţii sau mai degrabă o colecţie vie, senzorială?
A. D.: – Felinarium se vrea a fi o colecție a ceea ce înseamnă sexualitate, a faptului că nu există o definiție clară, general acceptată, a sexualitații și că fiecare înțelege ce vrea din această noțiune.
L. N.: – Ai ales să scrii volumul la persoana întâi, făcând astfel ca, pe parcursul lecturii, cititorul să privească întregul curs al acţiunii într-un mod foarte intim, asumându-şi experienţele lui Art în mod direct. Imaginile sunt extrem de explicite, oglindind o realitate poate nu uşor de acceptat de unii cititori. Dincolo de tehnica scriioricească, se vrea asta o confruntare a omului cu mentalitatea actuală privind sexualitatea?
A. D.: – Desigur. Felinarium vrea să pună cititorul în fața realității sexuale cotidiene, să îl facă să observe lucrurile care se petrec în jurul lui, chiar dacă este sau nu de acord cu aceste conduite.
L. N.: – „Vreau ca omul de rând, neavizatul, neinițiatul, să citească rândurile pe care tu le vei scrie și să-i intre ideea Felinariumului în cap, iar acolo, în amfiteatrul minții, să dospească. Să se întrebe dacă așa ceva e posibil, dacă așa ceva e realizabil, dacă așa ceva e cu adevărat real.” Sunt vorbele unuia dintre personajele principale, Dimanche Kundra. În fond, cât de naturale sau de artificiale sunt limitele realităţii, aşa cum o percepem noi?
A. D.: – Limitele realității sunt cât se poate de reale, ne lovim de ele în fiecare zi. Chiar dacă Felinarium este o ficțiune, în speță un lucru artificial, totuși tratează întâmplări cât se poate de veridice. Orice lucru uman, de la trup până la suflet, are niște limite, dar asta nu înseamnă că nu pot fi depășite, iar dacă sunt depășite nu rezultă că nu sunt posibile.
L. N.: – O altă frază din carte, care mi-a rămas în minte, este: „Nu există nimic mai real și mai sinistru ca dragostea. Nimic mai uman.” De ce „sinistru”?
A. D.: – Deoarece dragostea implică suferință, egoism, răutate, când, de fapt, ar trebui să implice fericire, altruism și bunătate. Deoarece oamenii, în dragoste, se preocupă mai mult de ei, decât de celălalt.
L. N.: – Până la urmă, cât de complicată/complexă e dragostea?
A. D.: – Dragostea e un lucru simplu și ca idee, dar și în practică. Oamenii au reușit, ca în orice alt domeniu, să complice regulile simple ale dragostei. Spre exemplu, nu trebuie să dai dovadă de iubire ca să fii iubit, dar, de cele mai multe ori oamenii văd o tragedie în asta. Pentru mine e ușor; atunci când iubesc sunt împlinit, chiar dacă nu primesc același lucru din partea celei pe care o iubesc. A iubi îmi conferă o stare de fericire, chiar dacă vine cu neajunsul de a nu fi iubit. A iubi e cel mai frumos sentiment.
L. N.: – Care a fost cea mai neaşteptată reacţie/ cel mai neaşteptat efect ca urmare a lecturii volumului până acum?
A. D.: – Momentan nu am primit nici o reacție neașteptată. Cititorilor ori le place cartea, ori nu. Cel mai neașteptat efect al cărții, din punctul meu de vedere, ar fi ca cititorii să își dorească o continuare a poveștii din Felinarium.
L. N.: – OK, „Felinarium” s-a văzut scrisă, publicată, admirată…ce urmează? 🙂
A. D.: – Urmează să termin și să încerc să public și celelalte proiecte pe care le am. Sper ca în câteva săptămâni să finalizez un roman filozofic despre singurătate și moarte, numit „Sârma”.
Îi mulţumim lui Andrei pentru răspunsuri şi îi dorim mult succes în continuare :).
Din dragoste pentru artă 