Anual, începând din anul 2002, în Liban este susţinut un concurs important în memoria poetului Naji Naaman, concurs la care participă numeroşi poeţi din diverse ţări ale lumii. Anul acesta s-a înregistrat o participare record – 2160 de participanţi, din şapte ţări, scriind în diverse limbi sau dialecte (albaneză, arabă, aromână, azeră, bulgară, cehă, chineză, coreeană, croată, daneză, engleză, franceză, georgiană, germană, greacă, hindusă, italiană, ivrită, japoneză, kurdă, letonă, macedoneană, maghiară, malaeziană, muntenegreană, olandeză, persană, poloneză, portugheză, română, rusă, sârbă, shona (bantu), slovenă, spaniolă, suedeză, tagalo, turcă, urdu, uzbecă şi vietnameză). La această a cincisprezecea ediţie a Concursului Internaţional Naji Naaman’s literary prizes s-au înregistrat 52 de câştigători, iar o serie de premii importante au fost acordate unor autori români, după cum urmează:
Premii de Merit au fost acordate scriitorilor Sergiu Gabriel Berindea şi Toth Arpad (România).
Premii pentru Creativitate au revenit poetelor românce Angela-Melania Cristea (România/Macedonia), Cornelia Păun Heinzel, Klaudia Muntean şi Oana Calusa (România).
Premiul de Onoare (Honour prize) a fost acordat poetei Anca Mihaela Brumă.
Aceştia au devenit membri de onoare ai Casei Naji Naaman, versurile câștigătoare urmând a fi publicate în Antologia concursului, cu o largă participare internațională.
Pentru poeta Angi Melania Cristea, acest premiu este unul care vine să confirme premiile obținute în țară (ultimul din serie fiind Marele Premiu Nicolae Dragan de la Gâlda de Jos) precum şi Premiul al treilea obținut în cadrul Concursului Internaţional de la Triuggio (Italia) în anul 2017. De curând aceasta a lansat volumul Căutătorul de pokemoni (Editura Paralela 45) în cadrul târgului de carte Bookfest 2017. Acest volum a apărut în colecția Qpoem editată de domnul Călin Vlasie, directorul Editurii Paralela 45, şi a fost prezentat de către Daniel Cristea Enache, important critic literar român.
Felicităm pe această cale pe toţi autorii laureaţi ai Concursului Naji Naaman, şi vă lăsăm să vă delectaţi în continuare cu o selecţie de texte aparţinând poetei Angi Melania Cristea :).
Orașul-ventriloc
orașul are plămânii încărcați
întins pe asfaltul umed
ca un ventriloc susură cuvinte
ce se lipesc ca un pansament gastric
de matca poeziei
deschid ferestrele cu păsări
zugrăvite în grafitti și mă eliberez de moartea în lesă
pe care o purtăm cu toții
/mai strâns sau mai lejer/
din partajul acesta cu viața ies învingători ne-născuții
cu aripile lor suflate în bronz pe culoarul jumătate-noapte
dragostea arde ca o mirodenie în centrul istoric
unde oameni cu fisuri în piept
inspiră inspiră!
Halta
există cuvinte spinoase tăceri care pedalează printre sentimente
însă dragostea cu ușile ei deschise scrâșnește când se deschide
dinspre ieri înspre un mâine pe care poate nu îl mai apuci
dar îți lași umărul drept să închidă poarta
ce balansează
ești întâiul de care ciorile se debarasează fără nicio remușcare
/pe când se născuseră lebede te-au botezat cu ciocurile lor adânci/ ioni pozitivi între dunga pământului și lacul de
steril
mii de nuferi îți strivesc carnația pe unde iubiți suflă zgomotos
te-ai oprit în halta cu vibrații nu îți mai poți ridica brațele de parcă suferi de miastenia gravis ai vrea să pleci dar
vocile albe scad în capcana
unor iubiri-panaceu poți încă să oprești
cianura timpului-compresă?
Dragostea care contorsionează ore
zilele veneau pe culoarea roșie cu eșarfe
care fluturau până la urechi
îmi băgasem mâinile în buzunarele tale/părea desuet
gestul de a îți împrumuta două mâini reci
care altfel ar fi atârnat inutile de ceafa unei zile robuste
îți iubeam ochii cu rame groase ce deformau fericirea până la disoluție
dincolo de tine întrezăream alei contorsionate umbre
ale copacilor gigantici culoare de vii luminoși
dintr-o dată timpul se rupea ca o coadă de șarpe la apus
tu continuai să îmi ții brațele sprijinite de parcă dragostea se convertise în altar
cu ce să îmi hrănesc demonii de azi înainte
când brațele mele/mâinile astea două eliberate de ore
/s-au încrucișat pe umărul tău singurul care poate să poarte
nebunia morții atotvindecătoare
Culorile lumii
ești doar tu umbra mea care respiră sare
îți las mâinile goale fără pietre de mare amare
fără inele care să mă lege de cer
ești doar tu cu vulturii după-amiezelor/ dans efemer
cu brațele lipite de torsul cuvintelor lung
de parcă zilele se curbează înspre al lumii înalt crug
ești doar tu cu privirea înfiptă în oglinda
de armonii
curg culorile lumii peste trupuri atât de vii
se scurg cele o sută de sentimente din care recompun tonuri înalte
iar notele se aud pianoforte departe tot mai departe
vin ceasurile de iubit umbra mea viorie
îți strâng chipurile multiplicate în cuvinte o mie o mie
Șerpii de vânt
pământul are ore între coaste
când respiră lumile se developează în hieratice astre
iar miile de panoplii se umplu cu ore în cărbune
expuse prin întunericul brut pe unde bufnițe tac
din solidaritate cu lumina captivă cu becul mut
în epicentrul pământului sufletul meu deztrupează timpul
îl așează pe rotisor împreună cu arborii ciopliți în cuvânt
ca lungile albii de râu unde neînceputul crește
mai alb decât șerpii casei șerpii de vânt
voi mai inhala porii ceasurilor umbrele lor striate cu timpanul lipit de
malaxorul secundelor vii
voi mai roti stelele de mare galaxiile lumii hergheliile de la Letea zurlii?
Univers expandabil
ninge mă așez între troiene cu mâinile răsucite precum un tors de femeie
și scriu prin nămeți aiuritoare poeme
despre cum să trăiești o mare dragoste
altruist
alunec prin starea asta aparent banal apoi trag de soartă să se întindă ca o ușă expandabilă
este atâta crimee cât poți tu picta
de parcă s-au dezghețat culorile lumii
și cu boturi umede de câini
miros trandafirii înveliți de sub zăpadă
frigul ăsta are oase de sticlă deșurubez
silabele din trupul casei
unde am plantat ficuși
fulgi cu spinarea cât un arcuș
se rotesc precum un ax viu
tai în felii orele care scad pe măsură ce ninsoarea se bifurcă
între cer și tâmpla timpului
Din dragoste pentru artă 