Andreea Chipriade: “Sunt eu și niciodată altcineva”

Cioburi, pânză și pictură. Trei cuvinte pe care, recunosc, că nu le-aș fi văzut niciodată împreună până să aflu de la verișoara mea, Andreea, despre pasiunea ei. Pentru că mi se pare o idee extraordinară și totodată am rămas impresionată de lucrările ei, vă invit și pe voi să vă delectați cu imaginile picturilor și totodată cu primul ei interviu 🙂

R.I.: Cine zice că dacă ai în familie oameni talentați nu poți vorbi despre ei? Este și cazul verișoarei mele, Andreea, al cărei talent pentru pictură și colaje l-am descoperit nu de multă vreme. Așadar, povestește-ne câte ceva despre tine. Cine este Andreea?

A.C.  Sunt eu și niciodată altcineva. Cuvinte despre mine…îi las pe alții să le rostească. Ce pot spune este că mă definește dorința, pasiunea și iubirea, dar nevăzute din exterior pentru că societatea și sistemul în care trăim sunt cam dure. Am fost crescută și educată în spiritul admirației unui fir de iarbă,așa că admir tot ce mă înconjoară. Orice tip de artă mă fascinează, pentru că iubesc creația omului.

R.I.:  De unde și de când pasiunea pentru pictură / colaje?

A.C.:  Tatăl meu, imediat după nașterea mea, m-a numit Ciobuleț, nu știu din ce motiv și nici nu voi putea afla vreodată pentru că nu mai este de mult prea mult timp printre noi. Nu știu dacă există vreo legătură, dar mă atrag sticla, cioburile. Și așa am început să creez pânze împodobite cu cioburi.

R.I.:  Care este culoarea / nonculoarea ta preferată?

A.C.: Negru. Pe pânză, negru este lumină. În vestimentația mea este încredere și scut.

R.I.:  Care sunt sursele tale de inspirație atunci când creezi un tablou? Ce anume dă naștere ideii?

A.C.: Pânzele sunt propriile trăiri.

R.I.:  Te-ai gândit să realizezi și alte obiecte de artă în afară de tablouri pe viitor?

A.C.:  Să creez alte obiecte de artă, nu știu ce să spun, sau ce idee voi avea. Vom vedea.

R.I.:  Care este lucrarea care îți este cea mai dragă dintre cele realizate până acum? De ce?

A.C.:  Lucrarea ce îmi încălzește inima este “Me, in shreds…” “Eu, în cioburi…”, pentru că era toamna anului trecut, când sufletul meu a fost fermecat de parfumul unui frumos trandafir cu ochii albaștri. De atunci este alături de mine și mă susține și mă încurajează să continui cu cioburile mele.

R.I.:  Dacă ar fi să călătorești în timp, ce pictor/artist ți-ar plăcea să întâlnești și de ce?

A.C.:  Dacă aș putea călători în timp aș alege Rusia, prin anii 1800, și aș vrea să studiez la celebra Academie Imperială de Arte din Saint Petersburg. Acolo a studiat pictorul Mikhail Vrubel, un pictor complex, creațiile sale fiind adevărate nestemate ale multor curente artistice.
De puțin timp, am descoperit creațiile unui artist care este tot rus, Alexey Steshak, ce îmbrățișează arta decorativă. Mișcarea Art Nouveau a luat naștere cu mult timp în urmă, iar artistul Alexey creează magie. A reușit chiar să fondeze o școală dedicată acestei arte, la Moscova, unde mi-ar plăcea să studiez. Pentru mine este un model de urmat.

 

R.I.: Unde îți putem admira lucrările?

A.C.:  Îmi doresc din suflet să îmi dedic tot timpul pânzelor și să fac un mod de viață din asta. Culmea ironiei este că lucrez într-o fabrică de geamuri de mașini.

Am fost norocoasă, totuși, prin amabilitatea unui coleg de muncă, să expun pânzele într-un magazin cu renume, de geamuri și ramă, de pe bulevardul Unirii, “la nea Popică”. Și chiar după câteva zile, o doamnă mi-a cumpărat o pânză. Îmi pierdusem speranța în “orașul” meu, dar am primit o scânteie să pot continua.

This slideshow requires JavaScript.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s