A fost o reală plăcere să privesc minunatele creații realizate de Dumitru Andrei și mi-am dorit să pot să aflu mai multe, despre procesul creativ, despre creator și nu în ultimul rând despre cum au luat naștere. Așadar, vă invit în rândurile ce urmează să descoperiți și voi povestea.
R.I.: Voi începe cu o întrebare care mi-a venit în minte prima dată când ți-am văzut creațiile: de ce steampunk? Cum te-ai gândit să creezi în acest stil?
D.A.: În primul rând, vreau să îți mulțumesc pentru interesul acordat creațiilor mele. N-aș încadra în mod necesar lucrările ce-mi aparțin într-un gen sau subgen anume. Am început să acord importanța cuvenită acestui hobby de curând și, recunosc, încă nu m-am gândit la modul serios la stilul ce îmi caraterizeaza munca. Sunt mai degrabă preocupat de procesul de creație în sine, de “rotițele” pe care trebuie să le pun în mișcare pentru a realiza produsul finit. Mă inspir cu precădere din mediul on-line și reproduc în stilul meu caracteristic lucrările care mi se par interesante. Ca să rezum, sunt în plin proces de documentare, testare și perfecționare, iar principalul meu obiectiv este ca, în timp, să includ în portofoliu lucrări originale, care să transmită prin toți “porii” ideile și emoțiile mele și ale persoanelor pentru care creez cu drag. Nu exclud posibilitatea ca în viitor să lucrez și cu alte materiale și să mă pliez pe diverse alte stiluri, atâta timp cât ele vor rezona cu personalitatea și felul meu de a crea.
R.I.: Și acum să te cunoaștem puțin 🙂 Spune-ne câte ceva despre tine.
D.A.: Sunt un pragmatic, ușor visător. Ambele trăsături sunt dobândite de la bunicul și tatăl meu, oameni cu job-uri cât se poate de serioase și solicitante, dar care s-au refugiat de-a lungul timpului în pictură și desen. Încă de mic i-am privit cu admirație și am fost pasionat la școală de materiile care îmi permiteau să dau frâu liber imaginației. Din păcate, la vremea aceea, singurele discipline care alimentau această pasiune incipientă au fost lucrul manual și desenul tehnic, dar au fost insuficiente pentru a potoli setea de cunoaștere a unui copil aflat în plin proces de învățare. În timp, mi-am canalizat atenția către alte activități, dar am continuat să mai creez din când în când cu diverse ocazii.
În prezent am un full-time job la un service auto din Brașov. Unul din avantajele pe care le oferă acest job în relația cu hobby-ul meu este acela că am la dispoziție o varietate de piese auto reciclabile și unelte cu care pot lucra. Din păcate, acolo nu am timpul necesar pentru a mă dedica procesului creativ. Încerc să fructific fiecare pauză pentru a gândi și a pune cap la cap câteva idei.
R.I.: Ce anume vrei să transmiți prin intermediul produselor tale?
D.A.: Sunt încântat de ideea de a oferi o nouă viață unor piese și componente care aparent sunt amorfe și și-au îndeplinit scopul lor primordial. Nu utilizez doar obiecte ce urmează a fi aruncate, ci și unele care sunt încă practice. Scopul meu este acela de a realiza o simbioză între vechi și nou, între funcțional și nefuncțional, și de a realiza un “transfer” de energie de la o piesă la alta. Vreau să salvez tot ce se poate salva, asemeni unui copil care strânge de pe drum toate animăluțele abandonate ce îi ies în cale și le duce acasă la părinții săi și îi întreabă dacă le poate păstra 🙂
R.I.: Orice creație vorbește despre cel care i-a dat viață, redând ceva din personalitatea acestuia, din starea lui sau de ce nu din viziunile sale. Ce anume transmit creațiile tale despre tine?
D.A.: Sper că lucrările mele vor reuși cumva să transmită o filosofie simplă, aplicabilă în viața noastră de zi cu zi – fiecare sfârșit poate fi un nou început. Există o ciclicitate în tot ceea ce ne înconjoară. Cea mai mare împlinire pe care o am de fiecare dată când creațiile mele ajung la destinatar este aceea de a ști că pentru ele începe o nouă eră.
Cu toate că piesele pe care le folosesc sunt preponderent metalice și reci, cumva scopul meu este să “îndulcesc” aspectul lor, să le fac să se muleze pe personalitatea celor care le-au achiziționat sau le-au primit cadou. În timp, vreau să încep să lucrez și cu alte materii prime (lemn, mai ales), dar să păstrez în continuare elementele reciclabile.
R.I.: Cum arată o zi creativă?
D.A.: Rareori îmi permit să am o zi complet creativă, pentru că de multe ori îmi vin idei la muncă sau în mașină, în drum spre casă. Nu îmi planific încă lucrările “on the clock”. În frânturile de timp liber, sau în pauzele de la muncă, culeg date din mediul on-line. Mi-am creat un folder în care salvez poze și idei interesante. Apoi, încep să le pun în practică cu materialele pe care le am la dispoziție. Mă axez foarte mult pe veioze, pentru că sunt funcționale, dar pot avea și scop decorativ.
R.I.: Cât de greu este să procuri materialele sau componentele pentru realizarea produselor?
D.A.: Momentan îmi este simplu, pentru că majoritatea componentelor sunt piese uzate sau înlocuite ce provin de la service-ul la care lucrez (șuruburi, piulițe, pinioane și supape). Cu toate acestea, pentru a-mi pune în practică viziunea a fost nevoie să achiziționez și alte obiecte (mașini de scris, binocluri, abajururi, cabluri, dulii, în funcție de tematică). Merg la târguri și magazine de antichități de fiecare dată când am ocazia și “survolez” mediul on-line în căutare de mici “comori”. Ultima achiziție de genul acesta a fost făcută într-o scurtă vacanță pe care am avut-o în UK. Am vizitat acolo un “Charity shop” și îți spun sincer că eram ca un copil ce își desface cadourile în dimineața de Crăciun 🙂 . Plănuiesc ca într-un viitor apropiat să îmi extind portofoliul de lucrări și, în mod evident, va trebui să caut și alte surse de aprovizionare.
R.I.: Care a fost creația care ți-a luat cel mai mult timp pentru a o realiza?
D.A.: Un prieten ce deține o firmă de reumplere cartușe mi-a mărturisit că vrea să își redecoreze biroul și își dorește o veioză cu personalitate. Am acceptat cu drag provocarea, dar așa cum mi se întâmplă cu fiecare lucrare, am simțit că am o responsabilitate foarte mare, pentru că vreau ca fiecare creație să aibă un ecou în personalitatea celui la care ajunge. M-am gândit din start să fac o corelație între imprimante, cartușe și cuvinte. Am derulat puțin firul istoric și am ajuns tocmai la mașina de scris. Am achiziționat on-line o astfel de mașină și apoi am petrecut ceva timp gândindu-mă cum aș putea să o transform într-o veioză. După un brainstorming intens mi-am amintit că mai creasem în trecut o veioză în formă de mână, doar din șuruburi și piulițe. Mi-am zis să ofer un pic de “acțiune” ,mașinii de scris, așa ca am adăugat 2 mâini (una ține becul, iar una foaia ce urmează să iasă). Apeși tasta space și gata! Becul e funcțional! Execuția ei efectivă cred că a durat în jur de 20 de ore, dar mi-a luat aproximativ o lună să pun ideile cap la cap.
Știi în ce constă frumusețea de a crea? “Micile victorii” pe care le ai atunci când faci un fir să stea la locul lui, se aprinde un bec din prima, sau mecanismele se mișcă exact așa cum trebuie și ideea ta începe să prindă viață. Este minunat sentimentul și surclaseaza orice beneficiu material.
R.I.: Cât de simplu / complicat este să realizezi un astfel de produs? Există o schiță, un plan după care te ghidezi sau lucrurile vin pur și simplu de la sine?
D.A.: Fiecare proiect are gradul său de complexitate, uneori pornesc de la o simplă fotografie, dar în timpul procesului de creație adaug treptat elemente noi. Nu urmez niște pași anume, unele idei îmi vin pe măsură ce lucrez la proiect. Toate îți par complicate în timp ce le creezi, dar odată ce ai terminat și creația ta este funcțională, lucrurile parcă se simplifică.
R.I.: Care este cea mai interesantă poveste în urma căreia a luat naștere unul din obiectele realizate?
D.A.: Majoritatea proiectelor mele încep cu o frază foarte simplă – “vreau să fac un cadou special…” și atunci este momentul în care încep să mi se “aprindă beculețele”. Aș îndrăzni să spun că de multe ori poveștile încep odată cu procesul de creație. De obicei încerc să observ cât mai atent personalitatea celor pentru care creez, astfel încât să captez un pic din esența lor. Până acum, am colaborat cu apropiați și cunoscuți. Provocarea va veni în momentul în care voi începe să lucrez pentru persoane pe care le cunosc de foarte puțin timp, pentru că va trebui să citesc printre rânduri poveștile lor. Cu toate acestea, din provocări iau naștere cele mai mărețe idei, așa că sunt pregătit 🙂 .
R.I.: Unde îți pot fi admirate produsele?
D.A.: Urmează să creez o pagină dedicată de facebook, dar momentan, mă puteți găsi pe pagina personală . Acolo am postat o mică parte din lucrările mele.
Din dragoste pentru artă 