Una dintre cele mai dificile tehnici de pictură este, din punctul meu de vedere (şi nu doar din al meu) acuarela. Aceasta nu îţi dă timp, nu te lasă să gândeşti prea mult. Dacă nu ai bine formată în cap imaginea pe care vrei să o redai, nu poţi purcede la a o aşterne pe hârtie cu pensula, tocmai din cauza iuţelii cu care este nevoie să faci anumite lucruri. Apa nu te aşteaptă, nuanţele se schimbă cu fiecare secundă care trece, şi tocmai de aceea, splendori precum cele pe care vi le prezint alăturat sunt cu atât mai preţioase.
Corneliu Drăgan-Târgovişte este, la ora actuală, cel mai bun acuarelist român, iar talentul şi măiestria sa în acest domeniu i-au câştigat de ceva vreme deja şi recunoaşterea la nivel mondial, fiind, la ora actuală, Membru Internaţional al Birmingham Watercolour Society din Marea Britanie şi singurul român expozant în cadrul Bienalei Internaţionale de Acuarelă de la Zhujiajiao, China.
E greu, dacă nu imposibil, să nu fii impresionat de felul în care i se spun apa şi culoarea, de felul în care pensula sa aduce la viaţă, cu ajutorul acestui mediu atât de sensibil, imagini atât de grăitoare. Acuarela este, după umila mea părere, una din cele mai bune oglindiri ale caracterului efemer al acestei vieţi, iar a reuşi să o stăpâneşti echivalează, pe de-o parte, cu a percepe adevărata valoare a lui “aici şi acum”, şi, pe de altă parte, cu a deschide (asemenea unui haiku) poarta spre un prezent perpetuu privitorului.
Priviţi deci şi admiraţi, şi încercaţi să simţiţi felul în care propria noastră natură, dominată de apă din punct de vedere biologic, rezonează cu fiecare tuşă de pensulă a domnului Drăgan :).