Ce vă propun în continuare spre lectură este o selecţie de texte aparţinând poetului Ioan Vasiu, un autor ale cărui catrene şi cuplete sunt asemenea unor picături zilnice de bucurie, concentrate şi pline de sensibilitate. Născut în 1949 în Periam, jud. Timiş, autor cu o bogată activitate literară, domnul Vasiu abordează o formă ce are, din păcate, prea puţini adepţi în zilele noastre, în ciuda frumuseţii sale echilibrate. Tocmai de aceea vă prezint astăzu un grupaj de asemenea poeme, sperând că vă vor cuceri şi pe dumneavoastră cum m-au cucerit pe mine :).
era o casă şi-o fântână pe-o stradă ce râdea cândva
şi patru fraţi care în curte mâncau doi bulgări de halva
era un gard pe care ploaia în zori de ziuă îi spăla
şi-un porumbel care spre seară se odihnea în palma mea
***
trăim o lume mult schimbată şi visurile ni se vând
speranţa plânge într-o piaţă la o tarabă stând la rând
nu avem timp să dăm bineţe celor ce trec pe lângă noi
la doi paşi făcuţi înainte musai şi unul înapoi
***
trag după mine iarna ce-mi pare-un tăvălug
această condamnare n-am cui să o contest
încerc să vând zăpadă la trecători şi-n rest
visez ca primăvara să mă transforme-n rug
***
de prea multe poeme am devenit vior
de pre multe ctrene am devenit arcuş
chiar dacă bucuria începe să mă doară
de pre multă iubire încep să cânt acuş
***
pentru mine poezia e un drog
e o poartă deschisă spre mare
este o icoană la care mă rog
zi de zi când soarele răsare
***
prea puţine buruieni au flori cu miros plăcut
prea puţini îngeri observă dacă plânge ochiul meu
prea puţine precupeţe dau iubirea împrumut
prea puţini poeţi aud cum respiră Dumnezeu
***
mai curge apă vie din trunchiul de gutui
ninsoarea strânsă-n palme n-o dărui nimănui
mai plouă des cu stele într-un poem frumos
drumul spre primăvară îl fac numai pe jos
***
a fost bucuroasă iarna ieri
mi-a zâmbit aproape ziua-ntreagă
i-am şoptit în grabă că mi-e dragă
dar mai drag îmi e de primăveri
***
am bătut în viaţă şi la porţi închise
am dat de pomană ca un om cuminte
am cules speranţe din iubiri şi vise
am scris multe versuri dar nu le ţin minte
***
mă minte iarna doar din gelozie
invidioasă-mi dă de înţeles
că primăvara sigur întârzie
nu merită să o visez prea des
***
mă strigă moartea dar eu nu mă tem
mai am de scris al vieţii lung poem
mă strigă moartea dar eu n-o aud
de ciudă ea se spânzură-ntr-un dud
Copyright © Ioan Vasiu
Utilizarea integrală sau parţială a materialelor incluse este permisă doar cu acordul autorului.
Din dragoste pentru artă 