Amir – povestire de Liliana Negoi

Amir privea în gol, mângâind cu o mişcare inconştientă capul pisicii tolănite lângă el pe divan. Felina, dusă în lumea viselor, torcea sub atingerea monotonă a degetelor bărbatului, ignorându-l aşa cum îşi ignoră majoritatea pisicilor stăpânii, în vreme ce, prin faţa ochilor lui, se perindau, ca nişte ceţuri molcome de toamnă, chipuri rămase fără nume.…

Leon – proză scurtă

Privea musca aia rătăcind de-a lungul zăbrelelor ruginite, când pe una, când pe alta, căutând naiba ştie ce, şi deodată Leon se pomeni dorindu-şi s-o adopte. După părerea lui, merita măcar atâta lucru după câte pariuri pierduse sau câştigase deja contra lui însuşi încercând să ghicească bara aleasă de muscă la fiecare schimbare de poziţie…

Luca – proză scurtă

Privi o vreme absent fulgul de păpădie care aterizase în cana aburindă din faţa lui, apoi îl luă cu vârful linguriţei şi îl lăsă pe marginea farfurioarei. Era plictiseală în dimineaţa asta, nu intrase încă nimeni în cafenea, soarele se ridica imperturbabil pe cer, iar el avea prea mult timp liber. Într-un impuls de sinceritate,…

Liliana Negoi – poezii

şanţuri bunica mea ştia să spună poveşti dar n-a fost om cu carte. ştia care scris e urât doar pentru că nu semăna cu scrisul unduios şi îngrijit al bunicului – tata însă n-a ştiut asta până când ştiutul n-a mai avut importanţă, până când alte dureri au căpătat şanţuri mai adânci decât alea care…

Jurnal – Liliana Negoi

Jurnal – luni părându-mi-se că mor am azvârlit dintr-o dată varul nopţilor nedormite pe nisipul din faţa casei – o casă necioplită, îngălbenită de uscarea privirilor şi de prea multe cataracte înţepenite pe balamalele unui viitor netrebnic, imatur, agonizând la marginea splendorii unui grain de beauté veşnic rămas neatins încondeiat regeşte cu o până de…