Se vehiculează în multe istorii un motiv pe care eu personal îl găsesc foarte interesant, şi anume cel al (ne-)privitului înapoi. Îl găsim în clasicul mit al lui Orfeu, unde se concluzionează prin pierderea definitivă a Euridicei la ieşirea din Infern, îl găsim în poveşti precum Farizada din cele „1001 de nopţi”, în care fraţii…
Un strop de sudoare, căzând pe plita încinsă, sfârâi iute întru nefiinţă. Flacăra lămpii, hrănindu-se cu visele câtorva molii stinghere, fâlfâi, făcând umbrele lucrurilor din jur să joace pe pereţi. În ciuda faptului că în bucătărie era cald, Oksana se zgribuli – dincolo de fereastra veche, zorii de octombrie făgăduiau o zi urâtă, cu un…
Zilele astea am citit “Singurătatea singularităţii” de Alexandru Lamba. Am plâns, am râs, am trecut prin nişte schimbări de stare psihică mai ceva ca un EKG, am rumegat, am tăcut, m-am simţit frustrată, apoi bucuroasă, apoi iar frustrată… şi lista ar mai continua. Iar totul a concluzionat cu un final care mi mi s-a părut…
Lemnul vechi al uşii, împânzit de sori, păstra în el culoarea apei care hrănise, cu mult timp în urmă, o întreagă pădure de mesteceni, şi, odată cu ea, şi izul de rozmarin al mâinii care o tăiase. Pe culmea degetelor acelei mâini apusese soarele de multe ori, iar la rădăcina unuia dintre ele era un…
– Naţia ta de cioară! Micu lăsă să-i scape vorbele alea cu năduf, privind în sus, spre pasărea tuciurie, care îl privea când cu un ochi, când cu altul, de pe creanga aceea de prun. În clonţul ei sclipea micul giuvaier de alamă pe care i-l dăruise el nevesti-sii la cununie şi pe care aceasta,…
Darie Lăzărescu – poet, prozator, eseist, traducător, profesor…şi lista poate continua. Prezent în volume colective precum “Desant” (Ed. Adenium 2015) şi “CarTe diem” (Ed. Vocativ, 2015), autor al volumelor de versuri “O iarbă călcată pe nervi” (Ed. Singur, 2014) şi “Colivie pentru licurici şi greieri” (Ed. Vocativ, 2015), traducător de literatură şi filosofie, impresionând prin iscusinţa…
Editura Herg Benet a lansat de curând romanul “Felinarium”, reprezentând debutul literar al autorului Andrei Duran. Departe de a fi o lectură facilă, “Felinarium” dă de gândit, destul de mult chiar, asupra unor subiecte sensibile, controversate, drept pentru care vi-l recomandăm şi dumneavoastră. Şi pentru că, făcând cunoştinţă cu romanul, am vrut să facem cunoştinţă…
După cum spune şi titlul, această poveste îşi are originea într-o “provocare”, să zicem, pe care am primit-o din partea Ralucăi, şi anume să scriu un text pe baza unei fotografii făcute de ea. Fotografia de care vorbim se află mai jos (e una tare dragă mie de altfel), şi tot aici şi povestirea în…
Amir privea în gol, mângâind cu o mişcare inconştientă capul pisicii tolănite lângă el pe divan. Felina, dusă în lumea viselor, torcea sub atingerea monotonă a degetelor bărbatului, ignorându-l aşa cum îşi ignoră majoritatea pisicilor stăpânii, în vreme ce, prin faţa ochilor lui, se perindau, ca nişte ceţuri molcome de toamnă, chipuri rămase fără nume.…
Privea musca aia rătăcind de-a lungul zăbrelelor ruginite, când pe una, când pe alta, căutând naiba ştie ce, şi deodată Leon se pomeni dorindu-şi s-o adopte. După părerea lui, merita măcar atâta lucru după câte pariuri pierduse sau câştigase deja contra lui însuşi încercând să ghicească bara aleasă de muscă la fiecare schimbare de poziţie…
S-a născut lângă cetatea Târgoviştei şi sufletul i-a fost şlefuit de locurile şi oamenii din satul bunicilor, locuri şi oameni care încă îi sunt în inimă, dureros de calde şi de frumoase. E un om aşa cum rar întâlneşti, o femeie al cărei glas se face auzit de dincolo de cuvinte, din miezul gândurilor, iar…
Timişoara, de curând desemnată a fi Capitală Culturală a Europei în anul 2021, a găzduit recent a cincea ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură FILTM, care a reunit sub deviza sa “La Vest de Est – la Est de Vest” nume sonore atât din România cât şi din alte ţări. Organizatorii Festivalului – echipa formată…
Privi o vreme absent fulgul de păpădie care aterizase în cana aburindă din faţa lui, apoi îl luă cu vârful linguriţei şi îl lăsă pe marginea farfurioarei. Era plictiseală în dimineaţa asta, nu intrase încă nimeni în cafenea, soarele se ridica imperturbabil pe cer, iar el avea prea mult timp liber. Într-un impuls de sinceritate,…
Unul dintre cei despre care scriam în primul număr al revistei noastre era Adrian Voicu, care ne-a fost alături mereu şi ale cărui scrieri pline de haz şi de o sensibilitate aparte nu au încetat de atunci să ne încânte :). La momentul când îi descopeream creaţiile savuroase, Adrian tocmai se pregătea de lansarea primului…
Pe Cristina Zarioiu am cunoscut-o întâmplător la unul din evenimentele Rusandei (fondatoarea Bookletta), despre care v-am vorbit în numerele anterioare ale revistei noastre. Mi-a atras atenția faptul că este o persoană plăcută, și totodată faptul că este scriitoare. Motiv pentru care mi-am dorit să aflu mai multe despre ea. Cristina a publicat de curând…
Habar n-avea cum ajunsese aici sau cât timp zăcuse neştiut de nimeni. Amorţise. Încercă să-şi dea seama unde se află şi simţi piatra rece de pe caldarâm. Câteva frunze gălbejite trecură pe lângă el şi-i şoptiră că era toamnă. Urmă un zgomot asurzitor, iar jetul de apă îl aduse brusc în simţiri. Perii nemiloase măturau…
Lemnul podelei avea un scârţâit aproape catifelat, aşa cum se făcea auzit sub paşii ei. Îmbrăcată sumar, Siranoush se aşeză în mijlocul sălii, respiră adânc şi privi în linişte prin semiîntuneric. Nu se afla nimeni în preajmă. „Încă”, suspină înăuntrul ei tânăra. Tăcerea care o învăluia în astfel de momente i se părea ca o cafea…
O chema Jacinta. Nimeni nu ştia de ce maică-sa o numise aşa la naştere – poate că sperase că, dându-i un nume de floare, urma să îi fie trecută cu vederea originea gitană (trădată, de altfel, din plin de trăsăturile oacheşe şi privirea ca un lac negru fără fund). Sau poate că atât de preţioasă…
Nu este prima dată când cuvintele lui Octavian Brânzei ajung la noi pe pagină – cu siguranţă nu va fi nici ultima. Am ales pentru astăzi un text preluat direct de pe blogul său, un text care, de fiecare dată când îl citesc, mi se înfige în suflet ca o lama de cuţit dureros de…
Ca o continuare a articolului despre Clubul Scriitoarelor, iată în prim plan astăzi un interviu cu creatoarea acestuia, Erika Ciuică. L.N.: Ştim că pasiunii tale pentru cuvântul scris i se datorează existenţa Clubului Scriitoarelor, dar cui sau cărui fapt i se datorează dragostea ta pentru cuvinte? E.C.: Acum ceva timp ți-aș fi răspuns cu ceva…
Din dragoste pentru artă 