Zilele astea am citit “Singurătatea singularităţii” de Alexandru Lamba. Am plâns, am râs, am trecut prin nişte schimbări de stare psihică mai ceva ca un EKG, am rumegat, am tăcut, m-am simţit frustrată, apoi bucuroasă, apoi iar frustrată… şi lista ar mai continua. Iar totul a concluzionat cu un final care mi mi s-a părut…