Poteca – proză scurtă
Lemnul vechi al uşii, împânzit de sori, păstra în el culoarea apei care hrănise, cu mult timp în urmă, o întreagă pădure de mesteceni, şi, odată cu ea, şi izul de rozmarin al mâinii care o tăiase. Pe culmea degetelor acelei mâini apusese soarele de multe ori, iar la rădăcina unuia dintre ele era un…