Amir – povestire de Liliana Negoi

Amir privea în gol, mângâind cu o mişcare inconştientă capul pisicii tolănite lângă el pe divan. Felina, dusă în lumea viselor, torcea sub atingerea monotonă a degetelor bărbatului, ignorându-l aşa cum îşi ignoră majoritatea pisicilor stăpânii, în vreme ce, prin faţa ochilor lui, se perindau, ca nişte ceţuri molcome de toamnă, chipuri rămase fără nume.…

Leon – proză scurtă

Privea musca aia rătăcind de-a lungul zăbrelelor ruginite, când pe una, când pe alta, căutând naiba ştie ce, şi deodată Leon se pomeni dorindu-şi s-o adopte. După părerea lui, merita măcar atâta lucru după câte pariuri pierduse sau câştigase deja contra lui însuşi încercând să ghicească bara aleasă de muscă la fiecare schimbare de poziţie…

Luca – proză scurtă

Privi o vreme absent fulgul de păpădie care aterizase în cana aburindă din faţa lui, apoi îl luă cu vârful linguriţei şi îl lăsă pe marginea farfurioarei. Era plictiseală în dimineaţa asta, nu intrase încă nimeni în cafenea, soarele se ridica imperturbabil pe cer, iar el avea prea mult timp liber. Într-un impuls de sinceritate,…

Liliana Negoi – poezii

şanţuri bunica mea ştia să spună poveşti dar n-a fost om cu carte. ştia care scris e urât doar pentru că nu semăna cu scrisul unduios şi îngrijit al bunicului – tata însă n-a ştiut asta până când ştiutul n-a mai avut importanţă, până când alte dureri au căpătat şanţuri mai adânci decât alea care…

Jurnal – Liliana Negoi

Jurnal – luni părându-mi-se că mor am azvârlit dintr-o dată varul nopţilor nedormite pe nisipul din faţa casei – o casă necioplită, îngălbenită de uscarea privirilor şi de prea multe cataracte înţepenite pe balamalele unui viitor netrebnic, imatur, agonizând la marginea splendorii unui grain de beauté veşnic rămas neatins încondeiat regeşte cu o până de…

Liliana Negoi – poezii

corcoduşul când au tăiat corcoduşul cel bătrân din fundul curţii târziu într-o toamnă mă aşteptam să aibă mai multe inele decât purtau mâinile coanei preotese de la bunici din sat – mâinile acelea niciodată muncite cu adevărat pentru că mereu se găsea câte-o muiere mai evlavioasă sau vreun om mai fără de lucru care să…

“Siranoush” – de Liliana Negoi

Lemnul podelei avea un scârţâit aproape catifelat, aşa cum se făcea auzit sub paşii ei. Îmbrăcată sumar, Siranoush se aşeză în mijlocul sălii, respiră adânc şi privi în linişte prin semiîntuneric. Nu se afla nimeni în preajmă. „Încă”, suspină înăuntrul ei tânăra. Tăcerea care o învăluia în astfel de momente i se părea ca o cafea…

Un an împreună

  A trecut un an de când eu alături de Liliana Negoi, prietena și partenera mea în cadrul acestei reviste, vă facem cunoștință cu unii dintre cei mai talentați români. Și țin să vă spun că scriu cu multă emoție cuvintele acestea aici, pentru că mă uit în urmă și îmi dau seama că deși…

Vocea lemnului: Felix Rotaru

Căutând subiectul următorului articol pentru categoria „Muzică” din revista noastră, am nimerit accidental în faţa unui articol care vorbea, în termeni foarte elogioşi, despre „Felix Rotaru, cel mai tânăr lutier român, ucenic al şcolii lui Stradivarius”. Drept pentru care, rozându-mă curiozitatea, am căutat să aflu mai multe lucruri despre violonistul în cauză – acum în…

Talent şi sacrificiu, pas cu pas

Nu putea să lipsească din pagina unei reviste dedicate artei această ramură atât de plină de graţie care este baletul, dansul. Astăzi avem deosebita plăcere să vă aducem în faţa ochilor, ca prim articol dintr-o serie ce va continua, preluarea parţială a unei prezentări superbe scrisă de domnul Alexandru Marinescu despre nişte copii minunaţi. Continuarea…

Acapella – în dulcele grai clasic

Despre grupul vocal Acapella se pot spune multe – de aproape 14 ani vocile de cristal ale membrilor săi, gravitând în jurul lui George Miron, cel care a avut ideea acestui proiect artistic, îi încânta pe ascultători şi reprezintă cu strălucire România la concursuri şi festivaluri internaţionale. Sunt tineri şi talentaţi, sunt muncitori şi îndrăgostiţi…