Se vehiculează în multe istorii un motiv pe care eu personal îl găsesc foarte interesant, şi anume cel al (ne-)privitului înapoi. Îl găsim în clasicul mit al lui Orfeu, unde se concluzionează prin pierderea definitivă a Euridicei la ieşirea din Infern, îl găsim în poveşti precum Farizada din cele „1001 de nopţi”, în care fraţii…
Un strop de sudoare, căzând pe plita încinsă, sfârâi iute întru nefiinţă. Flacăra lămpii, hrănindu-se cu visele câtorva molii stinghere, fâlfâi, făcând umbrele lucrurilor din jur să joace pe pereţi. În ciuda faptului că în bucătărie era cald, Oksana se zgribuli – dincolo de fereastra veche, zorii de octombrie făgăduiau o zi urâtă, cu un…
tăceri de lapte mi-e dor de libertatea din gustul unei piersici aşa cum râdea ea către mine pe vremuri, sfâşiată de caninii mei de lapte – uneori cuvintele pe care le dezgrop din amintiri încă îi mai poartă stigmatul zemos şi aromat, mâinile îmi miros iar a funingine şi aripi de fluturi iar soarele îşi…
Lemnul vechi al uşii, împânzit de sori, păstra în el culoarea apei care hrănise, cu mult timp în urmă, o întreagă pădure de mesteceni, şi, odată cu ea, şi izul de rozmarin al mâinii care o tăiase. Pe culmea degetelor acelei mâini apusese soarele de multe ori, iar la rădăcina unuia dintre ele era un…
– Naţia ta de cioară! Micu lăsă să-i scape vorbele alea cu năduf, privind în sus, spre pasărea tuciurie, care îl privea când cu un ochi, când cu altul, de pe creanga aceea de prun. În clonţul ei sclipea micul giuvaier de alamă pe care i-l dăruise el nevesti-sii la cununie şi pe care aceasta,…
Amir privea în gol, mângâind cu o mişcare inconştientă capul pisicii tolănite lângă el pe divan. Felina, dusă în lumea viselor, torcea sub atingerea monotonă a degetelor bărbatului, ignorându-l aşa cum îşi ignoră majoritatea pisicilor stăpânii, în vreme ce, prin faţa ochilor lui, se perindau, ca nişte ceţuri molcome de toamnă, chipuri rămase fără nume.…
Privea musca aia rătăcind de-a lungul zăbrelelor ruginite, când pe una, când pe alta, căutând naiba ştie ce, şi deodată Leon se pomeni dorindu-şi s-o adopte. După părerea lui, merita măcar atâta lucru după câte pariuri pierduse sau câştigase deja contra lui însuşi încercând să ghicească bara aleasă de muscă la fiecare schimbare de poziţie…
Unul din oamenii pe care am avut norocul să îi cunosc nu de multă vreme este un creator extraordinar, un artist a cărui viziune a atins niveluri şi sfere de o profunzime impresionantă. Este vorba de domnul Liviu Mocan, ale cărui sculpturi monumentale, cunoscute pe plan internaţional, captează nu numai prin liniile desăvârşite cât şi…
Privi o vreme absent fulgul de păpădie care aterizase în cana aburindă din faţa lui, apoi îl luă cu vârful linguriţei şi îl lăsă pe marginea farfurioarei. Era plictiseală în dimineaţa asta, nu intrase încă nimeni în cafenea, soarele se ridica imperturbabil pe cer, iar el avea prea mult timp liber. Într-un impuls de sinceritate,…
şanţuri bunica mea ştia să spună poveşti dar n-a fost om cu carte. ştia care scris e urât doar pentru că nu semăna cu scrisul unduios şi îngrijit al bunicului – tata însă n-a ştiut asta până când ştiutul n-a mai avut importanţă, până când alte dureri au căpătat şanţuri mai adânci decât alea care…
Jurnal – luni părându-mi-se că mor am azvârlit dintr-o dată varul nopţilor nedormite pe nisipul din faţa casei – o casă necioplită, îngălbenită de uscarea privirilor şi de prea multe cataracte înţepenite pe balamalele unui viitor netrebnic, imatur, agonizând la marginea splendorii unui grain de beauté veşnic rămas neatins încondeiat regeşte cu o până de…
corcoduşul când au tăiat corcoduşul cel bătrân din fundul curţii târziu într-o toamnă mă aşteptam să aibă mai multe inele decât purtau mâinile coanei preotese de la bunici din sat – mâinile acelea niciodată muncite cu adevărat pentru că mereu se găsea câte-o muiere mai evlavioasă sau vreun om mai fără de lucru care să…
Lemnul podelei avea un scârţâit aproape catifelat, aşa cum se făcea auzit sub paşii ei. Îmbrăcată sumar, Siranoush se aşeză în mijlocul sălii, respiră adânc şi privi în linişte prin semiîntuneric. Nu se afla nimeni în preajmă. „Încă”, suspină înăuntrul ei tânăra. Tăcerea care o învăluia în astfel de momente i se părea ca o cafea…
O chema Jacinta. Nimeni nu ştia de ce maică-sa o numise aşa la naştere – poate că sperase că, dându-i un nume de floare, urma să îi fie trecută cu vederea originea gitană (trădată, de altfel, din plin de trăsăturile oacheşe şi privirea ca un lac negru fără fund). Sau poate că atât de preţioasă…
aparenta curgere a lucrurilor aparenta curgere a lucrurilor e doar trecerea prin oglindă fără a atinge argintul din spatele ei. între noi e atâta gol, şi noi ne mirăm, de parcă ăsta ar fi supremul test de rezolvat. uneori însă în urechi ni se adăposteşte un şuier criogenic de viori în căutarea unui mai înalt…
Liliana Negoi, prietena mea dar și cea alături de care am pus bazele acestei reviste, este cea care vă încântă cu articole noi, cu interviuri ale unor oameni deosebiți, îndrăgostiți de artă. Însă pasiunea pentru cuvânt este una care se manifestă și în afara revistei noastre, Liliana fiind și o foarte bună poetă. Atribui aceste…
George Nina Elian este pseudonimul unui autor pe care mi-e drag să îl consider prieten, Costel Drejoi. Azi nu vorbesc eu cu el – azi vorbeşte doar el, prin intermediul a trei texte pe care le-am ales (fără ştirea – şi sper că şi fără supărarea – dumnealui) pentru a vi le prezenta. Mai multe…
A trecut un an de când eu alături de Liliana Negoi, prietena și partenera mea în cadrul acestei reviste, vă facem cunoștință cu unii dintre cei mai talentați români. Și țin să vă spun că scriu cu multă emoție cuvintele acestea aici, pentru că mă uit în urmă și îmi dau seama că deși…
Există oameni care îşi descoperă talentele târziu, şi există oameni cărora calea le este clară încă de la început. Poate datorită mediului artistic deosebit în care s-a născut şi a crescut – bunicul Nicolae Grigore Mihăescu Nigrim – scriitor, mătuşa Yarodara Nigrim – actriţă, mama Ana Lucia Nigrim – cântăreaţă de operă, sau poate pur…
Câţi dintre voi îşi mai amintesc cum, în jocurile copilăriei, fiecare dintre jucării, mai ales păpuşile, prindeau viaţă în imaginaţia noastră? Vă întreb pentru că azi, la arte aparte, vorbim în primul rând pentru copilul din voi, iar subiectul este reprezentat de nişte păpuşi cu totul speciale, unicat, făcute manual, cu multă dragoste, menite să…
Din dragoste pentru artă 