Sămânţa – de Liliana Negoi

Nu era prima seară când părintele Teodosie rămânea până târziu în biserica mică a satului, mai spunând o rugăciune, mai punând ordine în sfintele lucruri. Lumea se învăţase cu el aşa. Când venise la ei, cu mulţi ani în urmă, luând locul preotului dinaintea lui, oamenii fuseseră uimiţi să afle de la femeile care făceau…

Amir – povestire de Liliana Negoi

Amir privea în gol, mângâind cu o mişcare inconştientă capul pisicii tolănite lângă el pe divan. Felina, dusă în lumea viselor, torcea sub atingerea monotonă a degetelor bărbatului, ignorându-l aşa cum îşi ignoră majoritatea pisicilor stăpânii, în vreme ce, prin faţa ochilor lui, se perindau, ca nişte ceţuri molcome de toamnă, chipuri rămase fără nume.…

Leon – proză scurtă

Privea musca aia rătăcind de-a lungul zăbrelelor ruginite, când pe una, când pe alta, căutând naiba ştie ce, şi deodată Leon se pomeni dorindu-şi s-o adopte. După părerea lui, merita măcar atâta lucru după câte pariuri pierduse sau câştigase deja contra lui însuşi încercând să ghicească bara aleasă de muscă la fiecare schimbare de poziţie…

Luca – proză scurtă

Privi o vreme absent fulgul de păpădie care aterizase în cana aburindă din faţa lui, apoi îl luă cu vârful linguriţei şi îl lăsă pe marginea farfurioarei. Era plictiseală în dimineaţa asta, nu intrase încă nimeni în cafenea, soarele se ridica imperturbabil pe cer, iar el avea prea mult timp liber. Într-un impuls de sinceritate,…

“Moartea trandafirului” – de Adrian Voicu

Habar n-avea cum ajunsese aici sau cât timp zăcuse neştiut de nimeni. Amorţise. Încercă să-şi dea seama unde se află şi simţi piatra rece de pe caldarâm. Câteva frunze gălbejite trecură pe lângă el şi-i şoptiră că era toamnă. Urmă un zgomot asurzitor, iar jetul de apă îl aduse brusc în simţiri. Perii nemiloase măturau…

“Siranoush” – de Liliana Negoi

Lemnul podelei avea un scârţâit aproape catifelat, aşa cum se făcea auzit sub paşii ei. Îmbrăcată sumar, Siranoush se aşeză în mijlocul sălii, respiră adânc şi privi în linişte prin semiîntuneric. Nu se afla nimeni în preajmă. „Încă”, suspină înăuntrul ei tânăra. Tăcerea care o învăluia în astfel de momente i se părea ca o cafea…

Octavian Brânzei – autoportret

Aşa cum v-am promis pe 1 noiembrie, la lansarea celui de-al doilea număr al revistei noastre, în articolul de la secţiunea de literatură – proză scurtă, includ aici prezentarea domnului Brânzei, scrisă de el însuşi, fapt pentru care eu sunt foarte bucuroasă, pentru că autoportretul pe care şi-l face în această prezentare este de un…