Daniel Dăian – Suntem doar o singură dată copii

Aproape simbiotic aş spune. Literar nu. Sub nicio formă nu-ul de care are toată lumea nevoie. Am fost copil atunci când am inteles cresterea şi trecerea perpendiculară a tuturor anilor. Am corespondat ca un nevrotic între imaginaţia sensului şi restul lumii care mă privea cum alerg în jurul blocului. Şi nu îmi alergam tinereţea ci scăparea după ce urcam ghiulele în ferestrele oamenilor cu praştia. Când a venit momentul să mă paraşutez în realitate am urlat ca un dement să mi se mai permită o vreme copilul din mine. Dar vezi tu…suntem doar o singură dată copii!—-un mic intr-o despre copilărie