Talent şi sacrificiu, pas cu pas

Nu putea să lipsească din pagina unei reviste dedicate artei această ramură atât de plină de graţie care este baletul, dansul. Astăzi avem deosebita plăcere să vă aducem în faţa ochilor, ca prim articol dintr-o serie ce va continua, preluarea parţială a unei prezentări superbe scrisă de domnul Alexandru Marinescu despre nişte copii minunaţi. Continuarea o puteţi citi la adresa din linkul de la sfârşit. Fără a mai lungi introducerea, vă prezentăm spre descoperire şi îndrăgire

Copiii La Sylphide – imaginea unei şcoli româneşti de elită

“Povestea începe în iarna 2006 – 2007 atunci când, pornind de la inspiraţia mea şi urmând destinul fiului meu aveam să ne legăm iremediabil de oamenii care aduc viaţă, culoare, suflet şi… evident balet pe strada al cărei nume te duce cu gândul la Bucureştii vechi, la târgurile precupeţilor, strada… Precupeţii Vechi, la numărul 30. O stradă cu case înghesuite şi vechi, care încă mai păstrează farmecul caselor boiereşti de odinioară dar în care şi-au făcut loc în ultimii 20 de ani case somptuoase cu mai multe etaje, dar şi câteva gospodării parcă încremenite de Dumnezeu în alt secol, al uitării. Aflată într-un triunghi virtual al Oborului, Pieţei Gemeni(lor) şi intersecţiei “de la Eminescu”, casa din Precupeţii Vechi găzduieşte de 14 ani copiii şi profesorii lor, părinţii sau, pur şi simplu, vizitatorii care, auzind din diferite surse de Şcoala în care se nasc balerinii de mâine ai României vin aici purtaţi de îndemnuri cunoscute sau necunoscute. O şcoală care, an de an, capătă prestigiu. Aici se va fi născut legenda balerinului României sau balerinului de mătase al României, aici avea să se nască legenda vie a unor copii care cuceresc podiumurile competiţiilor de balet şi care deja poartă aproape de inima lor însemnele La Sylphide. Într-o lume frământată de probleme economice şi sociale fără precedent în care statul pare că a lăsat în uitare şcoala româneasca de coregrafie reprezentată încă în mari reşedinţe de judeţ de licee de coregrafie sau şcoli de artă, iniţiativa privată pare că reuşeşte să umple golul extraordinar lăsat de nepăsarea mai marilor din cultura şi educaţia naţională. Scriind despre aceste lucruri, despre copii, despre balet în general şi învăţând pas cu pas abc-ul şi spiritul baletului am realizat că o construcţie trainică, o idee inovatoare, dezvoltarea şi promovarea conceptelor artistice nu trebuie în mod necesar să aibă la bază bugete exorbitante ci, în primul rând, resursă umană adică oameni dedicaţi care-şi iubesc meseria, care iubesc copiii şi în mintea cărora baletul reprezintă nucleul voinţei, motivaţiei şi pasiunii lor şi care au respect faţă de muncă, o valoare de altfel fundamentală! Aceste calităţi umane şi valori aveam să le regăsesc în şcoala unde, an de an, îşi urmează un vis sau au descoperit în balet şi dans ,un mod de viaţă, aproape 300 de copii de la 3 la 19 ani. Printre aceşti 300 de copii (o cifră frumoasă şi simbolică, nu?) se află şi clasa care s-a format pe parcursul a mai bine de 8 ani de zile. Nucleul acestui grup este format din elevii Ana-Beatrice Bodea, Maria-Ruxandra Bodea, Teodora Sabina Cojocariu, Sofia Elena Onofrei-Sitaru şi Cosmin Marinescu. În prezent, alături de aceşti copii fac studii şi sunt integraţi în sisteme competiţionale şi elevele Natalia-Maria Cîmpeanu şi Cristina-Maria Şerbănoiu care muncesc cu multă ambiţie pentru a ajunge din urmă “veteranii”. Au toate sansele sa reuseasca pentru ca au calitati ce le pot purta cu succes in lumea baletului clasic sau contemporan. Destinele acestor copii s-au unit magic în aceşti ani şi ei ştiu cel mai bine ce sacrificii presupune performanţa! “