Dana Andreea Nigrim-Mihăescu
Imagine din galeria personală a artistei. Fotografie realizată in 1988 de către Virgil Nastasi (1939-2013).
Există oameni care îşi descoperă talentele târziu, şi există oameni cărora calea le este clară încă de la început. Poate datorită mediului artistic deosebit în care s-a născut şi a crescut – bunicul Nicolae Grigore Mihăescu Nigrim – scriitor, mătuşa Yarodara Nigrim – actriţă, mama Ana Lucia Nigrim – cântăreaţă de operă, sau poate pur şi simplu pentru că înlăuntrul ei soarta a decis să planteze germenii unui talent cu totul şi cu totul aparte, manifestându-se pe mai multe planuri, Dana Andreea Nigrim-Mihăescu face parte din a doua categorie, şi nu vă pot descrie în destule cuvinte bucuria pe care am simţit-o atunci când un om de o asemenea valoare a acceptat să ne fie invitat în paginile revistei.
Pentru Dana Nigrim „la început a fost pianul”, apoi a urmat canto, continuând tradiţia începută de mama sa, iar vocea ei nu s-a limitat doar la cântec, ci a înzestrat cu tonalitatea-i caldă zeci de poezii ale mai multor autori, recitându-le în direct în spectacole sau înregistrându-le. Iar eu recunosc că nu ştiu ce m-a fermecat mai mult din întreaga ei activitate – muzica sau poezia. Fiecare din interpretările ei este unică, este plină de pasiune şi de individualitate, iar numărul celor care i-au recunoscut calităţile artistice este unul impresionant – dacă veţi merge pe pagina ei de web veţi putea citi acolo multe dovezi de admiraţie şi respect faţă de ea, pe lângă care vorbele mele pălesc.
A studiat în România şi în străinătate, ajungând la un nivel profund de înţelegere a muzicii, a cântat pe unele din cele mai mari scene ale lumii, alături de nume importante din domeniul artistic şi a împărtăşit altora din tainele interpretării muzicale. Dana Nigrim este o dovadă vie că nu poate exista artă adevărată fără pasiune, şi că superlativul în acest domeniu cunoaşte o continuă evoluţie – deşi ajunsă în vârf, ea continuă să caute şi să găsească noi înălţimi.
Din dragoste pentru artă 